Cu Domnul Hăulică în amintire

  • Recomandă articolul
    Desen de Silvan Ionescu   Mi se pare nefiresc să vorbesc despre Domnul Hăulică la trecut. Nu pot vorbi nici în ton grav, funebru, despre el. Și nici nu voi enunţa multele și variatele sale merite, cărţile şi albumele pe care le-a publicat (majoritatea ilustrate de fotograful de artă Dan Er. Grigorescu), fabuloasa și fascinanta revistă Secolul 20 – fereastra intelectualităţii locale spre lume, gura de aer occidental pe care ne-o luam, cu regularitate, la apariţia ei –, care a marcat genereţii întregi de cititori avizi de literatură şi de artă universală contemporană, ce numai acolo se puteau informa şi bucura de mișcarea culturală externă la zi. O vor face alţii, mai competenţi decît mine. Vechea sa legătură cu familia mea nu suportă aşa ceva. Eu vreau să-l evoc aşa cum l-am cunoscut, îndrăgit și admirat de cînd eram foarte mic și pînă la maturitate. O colaborare lungă şi fructuoasă L-am ştiut de la o vîrstă fragedă: un tînăr ce purta o căciulă albă, de oaie, şi un cojoc cu blană pe margini ne vizita, frecvent, în minuscula şi mizera noastră locuinţă din str. Sevastopol nr. 20 şi avea lungi conversaţii cu tata. Mama îl servea cu prăjituri […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.