Cu fata catre celalalt

Emmanuel LÉVINAS Totalitate si infinit. Eseu despre exterioritate Editura Polirom, 1999, postfata de Virgil Ciomos, traducere, glosar si bibliografie de Marius Lazurca, 296 p., 69 000 lei Lectia postmoderna a confirmat, intre altele, si mult deplinsa moarte a filozofiei, care, inca din secolul trecut, si-a indreptat eforturile de autolegitimare inspre alte directii. Sustras servitutilor ontologice si gnoseologice traditionale, discursul filozofic al secolului al XX-lea s-a reorientat, o data cu Cercul vienez si scoala anglo-saxona a filozofiei analitice a limbajului, dar si prin Heidegger si discipolii acestuia, in directia meditatiei asupra propriilor sale conditii de producere. Cele doua razboaie mondiale au avut si ele un cuvint de spus. Elogiul teoriei, echivalent de secole cu elogiul ratiunii, a dezvaluit in cele din urma fata nevazuta a austeritatii carteziene. Somnul ratiunii naste monstri, se vehicula si in Romania postdecembrista, teoretizindu-se lipsa de fundament practic a eudemonismului social. Astazi se stie, dupa infuzia de inceput de secol XX a existentialismelor, ca si dupa experienta celor doua conflagratii mondiale si a totalitarismelor comuniste, ca background-ul filozofic occidental, prin neobositul sau accent pe Ratiune, a ratat timp de secole dimensiuni umane mult mai profunde. Cind Emmanuel Lévinas va spune, in prefata unei carti din 1961, ca […]