Cu gura căscată în România

Scene actuale din România, ale cărei plaiuri le-am părăsit în goană pe timpul lui Ceauşescu. O ţară în care, anul acesta, am revenit în vizită. Am poposit, printre altele, în zona natală, la Timişoara şi Reşiţa, dar mă gîndesc că lucrurile pe care le-am văzut acolo sînt oarecum relevante şi pentru ceea ce se întîmplă în restul ţării. Unele lucruri s-au schimbat pozitiv, dar nu despre ele vreau să vorbesc, ci despre cele care m-au lăsat cu gura căscată. Iată, în continuare, numai cîteva dintre ele. La cofetărie: „Aveţi plăcinte?“. „Da, avem plăcinte cu brînză şi plăcinte cu carne.“ „Daţi-mi, vă rog, o plăcintă cu carne.“ „Plăcintele cu carne nu sînt bune, sînt de alaltăieri.“ La unicul chioşc de ziare din centrul Timişoarei: „Spuneţi-mi, vă rog, care este cea mai vîndută revistă culturală la dumneavoastră?“ „Ce?!“, mă întreabă vînzătorul, surprins. Reiau întrebarea. „Hehe, revistă culturală. Am avut cîte-un exemplar din aia şi din ailaltă, dar nu mai comandăm de mult din astea, nu le vrea nimeni, domnule!“ „Şi care-i cel mai vîndut ziar?“ Curiozitatea mea începe să-l mire. „Nu ştiu, dom’le, de unde să ştiu eu asta?!“ Ripostez iritat: „De fapt, ce se vinde aici?“. „Dracu’, aia se vinde!“ Mda, […]