Cu încălcarea pe încălcare călcînd…

Una dintre principalele obiecţii aduse preşedintelui este aceea a încălcării permanente a competenţelor şi a prerogativelor sale constituţionale. Mi se pare ciudat că demersul celor ce pretind că vor să îndrepte relele produse în acest fel pare să înceapă tocmai cu domeniul în care nimeni nu poate pretinde că dl Băsescu s-ar fi implicat într-un mod decisiv. Este vorba despre cel al politicilor culturale. Mai precis, despre reprezentarea în lume a producţiei culturale interne, domeniu, de altfel, destul de logic subordonabil unei autorităţi prezidenţiale cu rol determinant în politica externă. Mai precis încă, să spunem că vorbim despre Institutul Cultural Român.   Este un paradox că se urmăreşte penalizarea dlui Băsescu pentru nerespectarea autonomiei funcţionale a diferitelor domenii ale administraţiei lovind tocmai în punctul în care domnia sa pare să se fi reţinut în cea mai mare măsură de la manifestări discreţionare. Şi aceasta, cel mai probabil, din trei motive: 1) în general, dl Băsescu a avut grijă să păstreze aparenţele democraţiei, deci era logic ca, acolo unde autoritatea sa e formală (adică, aşa-zicînd, „la vedere“), cum este cazul politicilor culturale externe, să manifeste moderaţie, păstrîndu-şi rezervele de voluntarism pentru planul informal (deci „invizibil“) al relaţiei cu Guvernul; 2) problemele […]