Cu Mircea si Mircea Cartarescu

Amintiri despre jurnalul unui prieten Spre deosebire de aproape toti cititorii Jurnalului publicat de Mircea Cartarescu, am un reper suplimentar la lectura. Il dezvalui cu gindul ca nu comit o indiscretie impardonabila: ei bine, eu am mai citit un volum din el! Buni prieteni fiind, Mircea mi l-a dat pe la mijlocul – sau sa fi fost spre sfirsitul?… – anilor ’80. Era de fapt – ca-n toata seria, pentru ca deja se adunasera nu mai stiu cite – o agenda groasa, ca o carte obisnuita, format A5, cu coperta din plastic negru, sau poate un caiet scolar din cele de (parca) 200 de file (400 de pagini). Nu mai stiu citi ani acoperea. Am parcurs totul rapid, cu mare curiozitate si, inainte de a inapoia jurnalul, mi-am transcris citeva pasaje („rapt“ de care nu i-am marturisit pina acum autorului; intentia mea era sa le includ intr-un text mai mare pe care vroiam sa-l scriu – si-l voi scrie – despre el). Le-am cautat saptaminile trecute, in timp ce citeam volumul publicat, insa n-am reusit sa le regasesc in babilonia de hirtii de la noi din casa. Sint undeva si vor iesi la iveala alta data, cum au mai binevoit […]