CULTURA IMAGINII. Unde sint fotografiile de altadata?

Secolul al XIX-lea a adus textul in pragul unei crize. Omul nu se mai reprezenta prin scris, nu mai putea codifica si decodifica universul inconjurator incarcat de imagine si culoare prin text. Literele nu mai reuseau sa simuleze vizualul. Si a fost momentul cind Niepce si Daguerre capteaza imaginea, cind Lumière prinde miscarea, si Edison aprinde becul electric. Brusc, tehnologia ne permite sa vedem mai mult, sa-i facem si pe altii partasi la ceea ce am vazut noi, sa comunicam mai usor, mai repede, mai exact. La fel de brusc, memoria se amplifica, se dezvolta, isi creeaza jaloane materiale. Albumele de familie constituie importante documente vizuale ale sfirsitului de secol XIX si ramin, alaturi de filmele de familie, principalele depozitare ale informatiilor vizuale personale, cele care oricind provoaca si ajuta memoria individuala, indiferent daca sint stocate pe suport de hirtie, celuloid sau digital. Secolul al XX-lea dezlantuie o furie a vizualului. Fotografia de presa, jurnalele de actualitati, filmele artistice inunda comunitatile cele mai izolate cu imagini. Dezvoltarea transporturilor, cresterea vitezei de circulatie a informatiilor duc la micsorarea decalajelor intre momentul inregistrarii-producerii documentului vizual si receptarea lui de catre fiecare comunitate-familie-individ. In perioada dintre cele Doua Razboaie Mondiale intervalul se reduce […]