Cultura la plural

Revista Cultura are, pentru mine, intelesul diferentei. Al unei diferente pe care am putut sa o exprim si sa o expun in paginile ei. De aceea, rindurile de fata „povestesc“, intr-un fel, o tristete colaterala si personala. Nu a redactiei, a unui grup sau a unei personalitati. Ci a unei persoane care, prin natura profesiei didactice si a specializarii – etnologia si folclorul – a invatat si s-a obisnuit sa practice avantajele declinarii la plural a termenului cultura. Gustul Culturii pentru diversitate a facut posibila, intr-o presa culturala mai putin receptiva la nuante, o explozie de teme etnologice, unele mai interesante decit altele – poate cel mai concentrat si, in acelasi timp, informal dialog interdisciplinar intr-o publicatie romaneasca. Cele pe care am gasit de cuviinta sa le propun – cautind un drum de mijloc intre academism si „consum“ cultural acceptabil – mi-au furnizat probe pentru o miza pe care nu am prevazut-o initial: cea a accesibilitatii domeniului, a interesului altora pentru el. Rindurile pe care le-am scris despre o identitate urbana bucuresteana de profunzime, despre memoria defunctilor si modurile in care este codificata in cimitirele din Bucuresti sau despre memoria de familie reconstituita pe baza unui tablou din 1934, descoperit […]