Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Cultura română n-are culoare politică“
Interviu cu Lilian ZAMFIROIU, preşedintele ICR
- 22-04-2015
- Nr. 769
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Interviu
- 15 Comentarii
UPDATE: Interviul cu Lilian Zamfiroiu a fost realizat pe 15 aprilie 2015 Istoria Institutului Cultural Român este strîns legată de persoanele care au fost preşedinţii acestei instituţii: Horia-Roman Patapievici (2005-2012), Andrei Marga (2012-2013) şi Lilian Zamfiroiu (din iunie 2013 pînă în prezent). Horia-Roman Patapievici a pus pe picioare o instituţie funcţională, care a servit culturii române, Andrei Marga a încercat să schimbe (de multe ori, în rău) această instituţie, iar Lilian Zamfiroiu a încercat – şi, în mare parte, a reuşit – să o ţină departe de scandaluri şi să o poziţioneze neutru faţă de lumea politică. Recent, Agenţia Mediafax a anunţat că Lilian Zamfiroiu ar putea fi numit de către preşedintele Iohannis Ambasador la Vatican. Interviul de faţă, realizat la Bucureşti pe 15 aprilie, îşi propune un bilanţ al mandatului lui Lilian Zamfiroiu. Domnule preşedinte, vă invit să vă amintiţi momentul cînd aţi fost propus şi mai apoi votat preşedinte al ICR? Eram diplomat la Delegaţia Permanentă a României pe lîngă UNESCO, în calitate de adjunct al ambasadorului, domnul Nicolae Manolescu. În vara anului 2012, domnului Manolescu i se propusese să accepte funcţia de preşedinte al ICR, după demisia domnului Horia-Roman Patapievici. Domnul Manolescu a refuzat propunerea. […]
Corect procedeul prin care au fost sterse de pe site-ul ICR injuraturile lui Marga la adresa lui Patapievici. Dar cind Mihaies injura in Evenimentul zilei – acele dejectii cine le mai sterge?
A regretat vreodata Mircea Mihaies ca, din pozita sa de functionar public, slujind cultura romana in integralitatea sa, s-a pretat la rafuieli in public? Niciodata! E senin ca o lebada!
…mda! am renunțat să mă laud cu memoria mea bună— Vă amintiți cu exactitate zilele respective; eu în SLAST aveam alte … priorități rubrica lui Adrian Pintea,
desenele semnateLINU, care însoțeau cronica literară și chiar rubrica de sport; și nu mă mai întreb de cîte ori ni s-or fi intersectat drumuril e și biletele în sala de pe Eforiei cu filmele lui Ingmar Betrgman sau Antonioni….; gata pauza, la lucru! mi se va reproșa că fac chat cu fleacuri
la un articol cu o temă f serioasă,ceea ce este adevărat…
(cînd voi avea tmp, voi căuuta să văd dacă s-a mai păstrsaat ceva iin permutările mele, ceva din acel Marquez în foileton; Vă mulțumesc!)
[anamariadeleanu]
Era sa uit: in anii 80 asteptam in fiecare saptamana Romania literara (joia) pentru „El amor en los tiempos del colera” in serial si (vineri sau sambata?) aparitia Suplimentului S T pentru istoria perioadei proletcultiste a lui Ion Cristoiu: Clipa, stai! / Opreste-ti zborul / Se pravale compresorul. Iar la Cinemateca din Eforie ii vedeam pe Bertolucci si Kurosawa – ca tot am spus de Shogun-ul Mifune. Dar – aici e aici – aveam TIMP!
mulțumiri ptr răspuns 🙂
iar lista ar putea continua, inclusiv cu destinele dramatice ale personajelor lui Buzura, da ne urmăresc și azi ”Însoțitorul” lui Țoiu sau Racul lui Ivasiuc, Llosa și alții publicați la edit Univers erau o binevenită și necesară supapă, eu am citit cu încîntare Levantul, dar U ECO, Shogun, scuze, dar a rămas mai puțin …atrăgători… ptr mine; se pare că ne regăsim preferințe comune la filme 🙂
Nu, nici in anii 70-80 nu citeam Buzura. Il preferam pe Tzoiu, In anii 80 – cand cu lansarile Cenaclului de luni – eram ocupat cu Conversatie la Catedrala (si azi ma mir cum a lasat cenzura sa apara aceasta uluitoare descriere a unui regim care jurai ca-i al lui ceausescu), cu Numele trandafirului si, da, cu Shogun Spun Shogun caci se lega „vizual” cu serialul cu Richard Chamberlain de la bulgari – tot la „vecini” urmaream Robinyata Isaura, ce vremuri! Noi, regatenii ne multumeam cu leka nosch detza si nula-na-nula neavand privilegiul banatzenilor de a-i viziona pe urmasii tovarasului Tito care nu se incaierasera inca la acea data.
Nici azi nu gust nici poetii nici prozatorii optzecisti. Doar Carta cu ceva poezii (Fata cu sosete de diamant…) si Frumoasele straine, asta penru ca avem multe amintiri hexagon-ale comune, mai ales provensale. De gustibus….
pentru că știu că nu veți răspunde, nu întreb, dar sunt sigur că în anii în care cărțile lui Augustin Buzura se vindeau la pachet cu ”adevărata maculatură” și acelea obținute cu greu, Dumneavoastră le găseați -și le-ați citit! (am schimbat timpul conjugării, recunosc)- destul de ușor; da, sunt sigur că în acei ani se citea mult din colecția Sec XX, iiiiiar acum, dintr-o dată am devenit curios în ceea ce privește părerea Dvoastră față de literatura optzecizesiștilor,
și iată cum la commentarii te poți îndepărta (adică eu) de subiectul … analizat/comentat
a, mi-am adus aminte: „Gusti”, amicul cu cafeaua al colonelului secu Merce.
Mari oameni, mari caractere – si Gusti si colonelu’. Din fericire nimeni nu mai citeste azi maculatura.
Aveti dreptate. ICR functioneaza din 2003, prin transformarea Fundatiei Culturale Romane in Institut. Primul presedinte a fost Augustin Buzura, demis de presedintele Romaniei, Traian Basescu, si inlocuit de Horia-Roman Patapievici. Motivatia demisiei a fost scurta, presedintele Basescu spunindu-i lui Augustun Buzura: „fiecare vine cu echipa lui”.
In acel an, inlocuirea lui Augustin Buzura a fost un mic scandal de presa, cu o scrisoare deschisa trimisa de Augustin Buzura lui Nicolae Manolescu si publicata in „Romania literara” in ianuarie 2005.
Intr-adevar, Augustin Buzura a fost primul presedinte al ICR, mai putin de doi ani, 2003-2005.
Ce a fost si ce rol a jucat Augustin Buzura la ICR.Oare memoria este asa de scurta
ICR Paris numai institut cultural nu se poate numi. A fost Alexandru Dobrescu – rusinos personaj, mereu obosit, intarzia la evenimente, nu-si gasea cuvintele, abia vorbea, apoi aceasta Yvette Fulicea, care doar de intrigi si defaimari se ocupa. S-a facut un act de dreptate prin concedierea doamnei Fulicea. Bravo, domnule Zamfiroiu, ati lovit in cuibul de vipere de la ICR Paris si Ambasada.
Prost s-a comportat si ambasadorul Romaniei la Paris, Bogdan Mazuru, despre care am citit o interventie absolut exacta a lui Bogdan Suceava, acum un timp, in Observator Cultural.
Am vazut ICR-uri functionand perfect: Londra, Stockholm, Lisabona, Varsovia, Madrid – la ICR Paris si la Ambasada Romaniei in Capitala Frantei e de lucrat mult pentru a indrepta lucrurile. La Paris suntem prost reprezentati institutional, diplomatic si cultural.
La cat de incet e presedintele IOhannis sa vedem daca il numeste ambasador. Sunt si alti ambasadori care trebuie inlocuiti, fiind la final de mandat sau mult peste. De cateva luni, Iohannis trebuia sa numeasca ambasadori. N-a facut-o.
Felicitari lui Lilian Zamfiroiu pentru echilibrul impus ICR-ului.
ICR a reusit sa se redreseze dupa epoca de crunte decizii aberante luate de Andrei Marga.
Institutia functioneaza, cultura romana are ceva de spus in Europa.
Ce se intampla daca Lilian Zamfiroiu pleaca ambasador? Se politizeaza institutia? Vine Radu Boroianu si-si promoveaza clientii de la Artmark?
Daca ICR mai exista azi, meritul este al lui Lilian Zamfiroiu. Pentru Andrei Marga, cuvantele „echidistanta” si „echilibru” nu existau. Acum, ICR a reusit sa trimita in lume cei mai buni artisti si scriitori romani.
Indraznete si de bun simt raportarile lui Lilian Zamfiroiu la ICR Chisinau si ICR Moscova („Judecînd toată situaţia din zonă, mai degrabă ar trebui să existe o deschidere faţă de ideea unei reprezentanţe culturale la Moscova, pentru că este vorba despre un canal de comunicare foarte bun, canal pe care, în momentul de faţă, nu-l avem. Şi dacă alte canale de ordin politic funcţionează mai greu, acest canal cultural ar putea să ne asigure o comunicare foarte necesară, în momentul de faţă, cu Moscova”).
Remarcabila atitudinea ICR fata de scriitorii basarabeni, care fac parte din delegatiile Romaniei la targurile de carte.
Felicitari pentru invitarea si prezenta basarabenilor in cele mai importante capitale europene!
Este știut de când lumea și pământul că, un ARTIST de mare TALENT se remarcă și atunci când are un rol de numai câteva cuvinte.
Nu am știut ce funcție a avut domnul Lilian Zamfiroiu înainte de a fost numit Președintele ICR-ului dar, am remarcat de la început că-i o persoană deosebită cu mult talent organizatoric, cu suflet, umor și…..modestie.
Citez numai unul din multiplele răspunsuri pe care domnul Lilian Zamfiroiu l-a dat în acest interviu și putem să ne edificăm cine este astăzi Președintele ICR-ului ;
”Care este cea mai mare satisfacţie în cei doi ani de mandat?
Artişti valoroşi, din toate domeniile, au revenit alături de instituţie. ICR-ul nu mai este considerat al lui cutare sau al lui cutare. ICR-ul este al culturii române, cultura română n-are culoare politică”.
Din punct de vedere egoist mă întreb ;CE VA URMA ? ICR-ul este ”OGLINDA ROMÂNIEI ÎN LUME”, cine-I VA URMA domnului Lilian Zamfiroiu ?
Și ca să fiu în ton cu UMORUL domniei sale o să spun ;”Cel puțin o să avem un PRIETEN de NĂDEJDE la VATICAN, la PAPA de la ROMA !”
Foarte interesanta aceasta evolutie a lui Lilian Zamfiroiu, de la un functionar in trena lui Manolescu la un presedinte care lucreaza, cu bune rezultate, in beneficiul culturii romane. Foarte corecte delimitarile – prin scoaterea de pe site-ul ICR – de injuraturile si calomniile proferate de Andrei Marga. Sa sustii cultura romana cand ai bugetul diminuat la jumatate este chiar o performanta!