Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cultura sub ghilotină
Mîna lungă a prostiei colectiv-guvernamentale ciunteşte bugetul artiştilor
- 21-07-2010
- Nr. 534
-
Iulia POPOVICI
- Arte
- 5 Comentarii
Nici o idee nu e nouă sub soare: chiar dacă probabil nu ştia, primarul general al Bucureştiului, Sorin Oprescu, a călcat săptămîna trecută pe urmele lui Nicolae Ceauşescu, propunînd comasarea instituţiilor de spectacol din Capitală într-un larg aşezămînt industrial. În urmă cu cîteva decenii, secretarul general al PCR a unit administrativ mai multe teatre, în conglomerate de cîte trei, în aşa fel încît Alexandru Darie (actualul director al Teatrului Bulandra) îşi aminteşte că părinţii săi, actori angajaţi la Comedie, îşi luau salariile de la Teatrul Naţional. Doar că nici măcar lui Ceauşescu nu i-a venit năstruşnica idee să unească toate teatrele cu Circul Globus.Citind Ordonanţa de UrgenţăOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului 63/2010, care stabileşte numărul maxim de angajaţi ai autorităţilor publice locale, incluzînd şi instituţiile publice de cultură, prezintă o serie de aspecte juridic dubioase. După cum a citit actorul Adrian Găzdaru, directorul Teatrului Bacovia din Bacău, într-o recentă conferinţă de presă pe tema tăierilor, „Autorităţile administraţiei publice locale şi persoanele din instituţiile publice locale ş…ţ răspund disciplinar, administrativ, contravenţional, civil, patrimonial sau penal, după caz, de nerespectarea prevederilor alin. (1) – (3) şi (5)“. Numai că aliniatul (5) zice „Pentru reducerea cheltuielilor de personal şi încadrarea în numărul maxim […]
Vorbele astea le auzeam, parca, si acum vreo 15 ani.
Mai putina vaicareala nu ar strica.
Nenorocireee!!!
Trebuie să fie disponobilizați o parte din scârța-scârța pe hârtie ai teatrelor subvenționate de comunități? Cum să ceri unor contabili comasați să … contabilizeze cheltuielile materiale atât de la Teatrul Metropolis cât și de la Circ?
Păi ce, metodologia și formularistica contabilă este aceeași ca și la … măgarii de la Circul Globus?!?
Vaaaiii!!!
Dece Ministeru’ nu transmite onor Directorilor „organigame” și „instrucțiuni” de organizare a propriilor Teatre?
Directorii teatrelor de stat vor trebui să se zbată să sensibilizeze potențialii mecena ai artei spectacolui? Eventual nici să nu mai avem tot atâția directori ca și în prezent?!?
Trădareee!!!
Să ni să ceară să micșorăm necesarul de subvenție din bani publici, tocmai nouă care ne luptăm împotriva concepției comuniste a controlului statului asupra tuturo resurselor materiale?
Să li să ceară celor din teatrele subvenționate din bani publici să concureze în condiții egale cu cei din teatrele particulare?!?
Păi s-a pomenit așa ceva pe mai sus amintitul Broadway?
Nu se poate nega faptul ca progresam. Goebbels a spus ca atunci cand aude cuvantul cultura, ii vine sa puna mana pe revolver. Acum folosim ghilotina, scula fina si cu traditie. Astept sa vad cand o sa apucam reteveiul, ca pe vremea Mineriadei, si ii pocnim pe cei care par ca gandesc.
Ma alatur din toata inima comentariului Paulei. Am avut norocul sa cunosc multa lume din teatrul Romanesc, si una din amintirile cele mai dragi din tinerete este „hai sa mergem sa mai vedem Rameau o data.”
In cei peste treizeci de ani traiti pe alte meleaguri, am vazut destule piese de teatru, Cele mai bune: „Maestrul si Margareta” regizata de Andrei Serban si”Danaidele” a lui Silviu Purcarete.
Cu un talent neobisnuit pentru auto-distrugere, atacam unul din putinele domenii in care excelam pe plan mondial. IATC-ul si teatrul romanesc reprezinta o pepiniera care ocazional culmineaza intr-un talent exceptional. Vrem sa inventam piramida compusa doar din varf, fara baza. De fapt ea se numeste ciot. Astept cu groaza anuntul „Pentru prima oara la New York: Ambasadorii Culturii Romane. Concert de manele”
De ce sa nu stricam si ultimul lucru cu care ne mai puteam mindri din Romania; de ce sa mai poata scrie un critic de arta englez despre un spectacol romanesc (Faust) c-i venea sa plinga in timp ce-l vedea pentru ca era constient ca era cel mai bun spectacol vazut din viata lui dar era constient ca nici o data deacum inainte nu va mai putea vedea un spectacol de o asemenea calitate…Am vazut la Londra „Asteptinu-l pe Godot” cu Sir Ian McLellan, pentru care am platit 90 de lire (suma improtanta la salariul meu) si era de nota 3 in comparatie cu cel romanesc pus cu Gheorghe Dinica si Marin Moraru.De ce sa nu fie si cultura noastra slaba cum e cea din Occident.Am citit memoriile lui peter O’toole despre experienta lui la RADA (institul de teatru renumit din Londra) si experienta lui de actor, cum punea piese la Royal Theatre din Londra si cum nu reusea deoarece, actorii acolo trebuie sa faca totul mai mult singuri ( ei pun piesa, ei creeaza decorurile, etc. nu au timp sa mai fie si culti; sa citeasca filozofie, sa stie pictura , muzica simfonica, balet, etc, cum face un regizor de teatru de la noi); de ce sa nu fie si teatru nostru un teatru usor fara profunzime, sa ne ajute sa gindim, sa ne dam seama ca in viata cel mai imortant lucru nu este sa fii un consumator de bunuri de consum expert ci un om care mai poate sa se si bucure de arta, sa contempleze, sa nu se lase sa fie pacalit ca intr-o turma de cei care vor sa fim doar consumatori ca ei sa-si umple buzunarele.
Din pacate, asa cum se spune in articol, „nimic nu e nou sub soare”! Nimeni nu vorbeste de bibliotecile publice care tot in categoria institutiilor de cultura se incadreaza. Si acolo se fac taieri si inca mari. Doar nu moare nimeni daca se inchide o biblioteca!