Cultura termopan

Termenul „miza“ mi se pare inspirat: suma pusa pe masa la jocurile de noroc. Unii, cum se stie, au mizat cu nevasta sau casa ori cu tara. A miza pe cultura s-a vazut destul de rar. Miza presupune, insa, si asumarea regulilor unui joc de catre participanti. La noi, ideea de noroc in urma unei incercari individuale prevaleaza. Ideea de fortare, de stimulare a intimplarii care te poate satisface sau nu. De fapt, ideea de acrosaj al unui viitor posibil. Mizele in cultura romaneasca de azi sint inca, in buna masura (sau rea masura), pe masa oficiala a banului public: in film, in teatru, in dans, in subventia de carte. Des invocatele exemple – si pe buna dreptate – ale editurilor Polirom, Humanitas, Paralela 45 arata demonstrativ ca se poate, dar exemplele devin, astfel, exponate ale unei realitati care e bazata foarte mult pe o slabiciune de fond: scaderea drastica a cititorilor, a publicului amator de cultura. Cei care citesc par sa apartina unui club tot mai restrins. Cei care scriu despre literatura par si ei constienti ca se adreseaza unui cerc restrins. Cum ar putea fi altfel, deocamdata, cind razboaiele de secesiune literara intre generatiile decenale (‘60-‘70-‘80-‘90-2000) macereaza continuu […]