Cum ramine in umbra o scriitoare
- 29-03-2007
- Nr. 365
-
Bianca BURŢA-CERNAT
- Literatură
- 2 Comentarii
Adriana BITTEL Cum incarunteste o blonda. Povestiri din secolul trecut Editura Compania, Bucuresti, 2006, 264 p. De fiecare data cind (re)citesc sau rasfoiesc o carte – „o carte mica, o carticica“ – a Adrianei Bittel imi da tircoale o nemultumire, una singura, dar profunda, staruitoare: ca autoarea n-a scris mai mult, ca nu si-a acordat siesi atentia pe care o merita, ca si-a ingropat – dintr-o prea mare discretie, dintr-o orgolioasa modestie – nu un talant oarecare, ci o moneda rara. Stiu ca discretei Adriana Bittel nu-i prea plac consideratiile suspecte de „feminism“ (feminismul e inca perceput la noi ca o maladie grava, rusinoasa…), stiu ca are pentru ele o fina, cruda ironie. Dar, cu toate ca imi reprezint aproape cu precizie surisul neincrezator al scriitoarei, nu ma pot impiedica in ruptul capului sa nu remarc, fie si in treacat, cit de precara e in genere increderea scriitoarelor romane in ele insele si in propriile disponibilitati creatoare. Daca la cenaclul lui E. Lovinescu autoarele isi accepta (cu mici exceptii) locul „cuvenit“ pe divanul cu pernite ornamentale din fundul salonului, in lumea literara a epocii comuniste ele se asaza cuminti, defetiste, ca Adriana Bittel, in cotloanele umbroase ale redactiilor de edituri […]
E cam trist sa vezi cum intr-o revista de cultura destul de prestigioasa cineva are probleme cu biata limba romana. Sigur, nu-i nimic surprinzator in asta. Doar am vazut si nume mai mari dind cu bita in balta, la un mod mai dramatic decit acesta. Cazul lui Eugen Simion din numarul din 4 noiembrie 2006 al ziarului Ziua este mult mai penibil. Imi permit sa atrag atentia mult prea pretioasului autor (Asa e bine? Femininul vad ca va deranjeaza teribil.) al acestui articol romantios si patetic ca „remarca” are pluralul „remarci”. Nu „remarce”, asa cum il scalimbaiti domnia voastra in textul pe care-l considerati articol. A se consulta un dictionar! Poate a venit momentul si pentru asta, ca doar redactori si critici am ajuns, nu?
In ceea ce priveste „pasii moi, precauti” ai personajelor feminine din proza rusa a secolului al XIX-lea, cred ca-i o gluma. Poate ca inainte sa scrie, doamna critic ar fi bine sa mai si citeasca. Desigur, altceva decit Sandra Brown. Altminteri se va altura unei alte mari personalitati a culturii romane,cea care o rupea binisor pe braziliana.
Fata de domna Bittel, toata stima! Pacat ca si-a gasit tocmai asemenea aparatori. Dar, vorba aceea, fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar singura!
E cam trist sa vezi cum intr-o revista de cultura cineva are probleme cu biata limba romana. Sigur, nu-i nimic surprinzator in asta. Doar am vazut si nume mai mari dind cu bita in balta, la un mod mai dramatic decit acesta. Cazul lui Eugen Simion din numarul din 4 noiembrie 2006 al ziarului Ziua este mult mai pnibil. Imi permit sa atrag atentia mult prea pretioasului autor (Asa e bine? Femininul vad ca va deranjeaza teribil.) al acestui articol romantios si patetic ca „remarca” are pluralul „remarci”. A se consulta un dictionar! Poate a venit momentul si pentru asta, ca doar redactori si critici am ajuns, nu?
In ceea ce priveste „pasii moi, precauti” ai personajelor feminine din proza rusa a secolului al XIX-lea, cred ca-i o gluma. Poate ca inainte sa scrie, doamna critic ar fi bine sa mai si citeasca. Desigur, altceva decit Sandra Brown. Altminteri se va altura unei alte mari personalitati a culturii romane,cea care o rupea binisor pe braziliana.