Cum să eviţi tentaţia catalogului

Dacă prin absurd, deși, cum spunea undeva Ionesco, „le pire est toujours envisageable“, într-un viitor fără teatru, am vrea să știm cum arăta teatrul secolului nostru, cred că o mostră a Festivalului sibian ar putea concentra toate răspunsurile. Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, ajuns la peste 20 de ani de existenţă, poate rezuma chipul teatrului de azi, definitiv, „contemporanul nostru“. Printr-un mix de estetici, de generaţii, de continente. Un mix în care rădăcinile tradiţiilor se recunosc din hăţișul tendinţelor contemporane. Un festival dens, eclectic, de contraste, dar nu conflictual. Iată astfel cîteva răspunsuri la o posibilă antologie subiectivă de-a lungul celor zece zile de festival (imposibil de cuprins totul, aceste note nu sînt un catalog). Să încep cu amintirea cea mai proaspătă și cea mai puternică… dintr-un azil de nebuni. Marat-Sade sau Persecuţia și asasinarea lui Jean-Paul Marat reprezentate de un grup teatral de la ospiciul de la Charenton sub direcţia Marchizului de Sade de Peter Weiss a încheiat FITS. Scrisă în 1963, pusă în scenă și filmată apoi de Peter Brook în 1967, piesa, extrem de sensibilă la frămîntările epocii ce au dat flamboaiantul mai ’68, a traversat deceniile cu aceeași șarjă eplozivă, ideologică și estetică. Textul […]