Cum susţine ICR arta contemporană

Stimate domnule Zamfiroiu,   Cum v-aţi simţi dvs. dacă un prieten v-ar invita să petreceţi ceva timp cu el, într-o altă ţară, şi cînd să ajungeţi acolo, aţi primi un telefon de la o altă cunoştinţă care v-ar spune: „Ştii, eu îţi plătesc avionul, deci pentru astatrebuie să vii şi la mine să-mi faci gratis de mîncare într-o seară“? Dacă puteţi recupera sentimentul de frustrare în faţa unei asemenea situaţii ipotetice, atunci ştiţi cu siguranţă şi cum m-am simţit eu primind un anume telefon, din partea directoarei Institutului Cultural Român de la New York, într-o zi de luni, la ora 23.45. Doar că eu nu mă duc la prieteni, ci într-o rezidenţă pe care am obţinut-o în urma unei competiţii, să-i zicem, strînse (au fost 127 de aplicaţii, sînt 18 burse), organizate de una dintre organizaţiile americane cele mai reputate în materie de schimburi internaţionale – CECArtsLink. Nu mă suna o cunoştinţă, ci o instituţie a Statului român desemnată să susţină reprezentarea internaţională a artelor româneşti, nu trebuia să fac de mîncare, ci un eveniment public, iar rezultatul întregii tărăşenii a fost ruperea parteneriatului, vechi de şapte ani, dintre ArtsLink şi ICR, pe motiv că americanii „n-au respectat procedurile“. Aş […]