Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cum votează dl Nicolae Manolescu?
Un răspuns dlui Andrei Pleşu
- 27-02-2015
- Nr. 761
-
Bogdan SUCEAVĂ
- ON-LINE - ACTUALITATE
- 21 Comentarii
Dl Andrei Pleşu m-a cucerit în urmă cu mai mulţi ani: nu s-a supărat pentru că am glumit în Venea din timpul diez despre volumul domniei sale Despre îngeri, ba dimpotrivă, a amintit într-un interviu din Cotidianul că lectura l-a amuzat. Cum să nu te impresioneze o asemenea atitudine într-un spaţiu public precum cel dîmboviţean, în care unii se supără din nimic?Am avut de atunci mai multe conversaţii în privat şi m-am putut convinge de onestitatea dlui Pleşu. Ar trebui să fiu recunoscător domniei sale pentru faptul că literatura română a fost invitată la Salonul Cărţii de la Paris. Atunci, în primăvara lui 2013, am luat parte împreună cu Savatie Baştavoi la o masă rotundă organizată de Centrul Naţional al Cărţii, moderată de preşedintele de atunci al Centrului, Jean-François Colosimo (care avea să-şi prezinte demisia preşedintelui Hollande cîteva luni mai tîrziu). În timpul discuţiei noastre, în faţa camerelor de luat vederi şi al audienţei, dl Colosimo a amintit respectul pe care-l are faţă de Andrei Pleşu drept unul dintre motivele pentru care literatura română era invitat de onoare în acea primăvară pariziană. Andrei Pleşu a ajutat mult cultura română în multe situaţii, şi s-a întîmplat ca eu să fiu martor […]
Sugerați că discutarea problemelor pe care dl Nicolae Manolescu le-a generat Uniunii Scriitorilor ar fi pusă în discuție de oameni care nu trebuie luați în serios. Vă propun să urmăriți această conferință de presă, unde ideile din documentul publicat în acest număr al Observatorului cultural sunt prezentate: https://www.youtube.com/watch?v=xAAIS03gWSY Răspunsul meu e susținerea mea fără rezerve față de intervențiile din această conferință de presă.
Aduceți în discuție neutralitatea. Ceea ce eu am spus e altceva: am sugerat echidistanța necesară cuiva ales într-o funcție de reprezentare. Dacă doriți putem discuta despre diferențele dintre neutralitate și echidistanță, dar e clar că dvs. nu credeți că așa ceva este posibil. Vă rog să mă credeți că se poate și vom ajunge să vedem asta și la Uniunea Scriitorilor cândva.
ma incapatinez sa va cred mai destept decit lasa sa se vada acest articol; poate discutati, din nou, cu Plesu si incercati sa intelegeti ce spune, apoi dati cu pixul pe unde vreti. Cei de pe lista pe care o aparati (lasati-o cu neutralitatea, ca nu tine) intra prea bine in cartea dvs cu timpul diez.
Doua observatii. Prima: valoarea scriitorilor nu este data de numarul de carti publicate, iar in stiintele exacte nu este data de numarul lucrarilor (sau de pozitia ocupata …). A doua: si oameni valorosi pot sa nu aiba credibilitate ! Deci, despre ce vorbim aici ?
Îmi cer scuze că nu știu nimic din culisele premiilor Academiei. Nu am urmărit niciodată cum se acordă, nici cum argumentează dl Simion. Cred că toate aceste absurdități trebuie descrise de câte ori apar. Toate, fără nici o excepție. Dar există dovezi sau discutăm pe bază de zvon? Pentru că în cazul premiului Eminescu din 2015 lucrurile sunt documentate. Nu cred că se exagerează prea mult: acesta e un caz dovedit de conflict de interese. Eu mă voi referi la această formă de jurizare de fiecare dată de câte ori voi avea ocazia, atât în masa media din România cât și din alte părți. E bine să se cunoască în detaliu felul cum decurg evaluările în mediul literar românesc și cine sunt principalii reprezentanți ai acestui stil de lucru.
Sint de acord ca Manolescu trebuie pedepsit, dar cu o conditie: sa fie supus aceluiasi tratament si Eugen Simion, care, la recentele premii ale Academiei, a înlăturat de la premiul pentru poezie pe Aurel Pantea, pe motiv că „este prea apropiat de Nicolae Manolescu”.
Pentru că, dacă ducem lucrurile pina la capat, rezulta ca oamenii foarte apropiati de Manolescu nu au voie sa ia premii niciunde, nici la Academie, nici la Botosani, nici la Bucuresti…
Nu ma omor dupa poezia lui Chifu, dar nu ii pot nega din start dreptul de a lua un premiu, fie el chiar Eminescu, cu Manolescu in juriu.
Iar daca Manolescu pe el il apreciaza superlativ ca poet, sa ii fie de bine si atita tot. E o problema de gust. Daca pe Manolescu atita il tine gustul, foarte bine.
Se face prea mult caz de toata chestia asta. E linsat Manolescu, dar nimeni nu se atinge de alte institutii, unde lucrurile se petrec la fel. Ori ne atingem de toate si protestam pentru criteriile dubioase folosite peste tot, ori nu ne atingem de nimeni. Altfel, il tranformam pe Manolescu in tapul ispasitor din Biblie. Sau din R.Girard, cum vreti voi. Adica, ori sintem cu adevarat drepti, ori ne lasam pagubasi.
O gafă e o eroare de gust – şi-atunci nu poate fi sancţionată.
Dragă Corina, să presupunem prin absurd că a fost doar o gafă premierea cuiva subordonat într-o altă ierarhie. Să zicem că persoana care a produs această gafă nu a observat că ceva nu e în regulă. Atunci e și mai grav, pentru că denotă habitudinea de a opera cu astfel de confuzii. Cum se pot lecui astfel de „gafe”?
Și mai e ceva: chiar dacă nu e decât o gafă, adică o simplă eroare umană (deși nu e! câtă vreme jurizarea de la premiul Eminescu a fost un act urmărit cu metodă), tot un abuz este.
Vă mulțumesc pentru această importantă remarcă. Lipsa de reacție a Uniunii Scriitorilor în chestiunea Muzeului este un alt motiv de revoltă. Nu l-am amintit aici pentru că ar fi fost prea multe lucruri. Pierderea sediului de pe Calea Victoriei e măsura lipsei de atenție de care cineva care face eforturi să „acopere” mai multe funcții dă dovadă. A cui e culpa aici? Cine se vrea etern și cu multe multe funcții?
credibilitatea dlui Suceavă, profesor universitar de matematică în Statele Unite și prozator reputat, e dată de rezultatele sale în domeniile în care activează. dacă vorbim strict despre literatură și vă e greu să dați un search pe net (fiindcă să-l fi citit cred că nici nu poate fi vorba), lucrurile stau așa – e autorul a vreo zece cărți, romanul său cel mai cunoscut fiind tradus în ultimii ani în engleză, franceză și cehă… astea fiind doar highlights-urile carierei sale auctoriale. vorbim despre un scriitor și matematician de 45 de ani. deci despre ce vorbim aici?
este adevarat ca o problema a societatii romanesti de azi este data de conflictele de interese, inclusiv cel pe care il descrieti. Probabil ca dl Manolescu trebuia sa demisioneze din juriul care a acordat premiul Eminescu, dar nu cred ca toate celelalte acuze aduse dansului se sustin. In plus, exista si nemultumirile celor care nu au fost „bagati in seama” de criticul Manolescu (mai exact, cartile lor nu au fost apreciate…).
Sediile US si Muzeului Literaturii s-au retrocedat proprietarilor pentru ca asa prevede Legea. Ce putea sa faca Manolescu? Sa-l bata la propriu pe dublul fiu de securisti (tatal – general, mama – colonel, e drept din contabila dar tot la secu) Oprescu ca sa-i repartizeze o cladire adecvata muzeului? L-a apelat public pe ordinarul plagiator chiar in campania electorala Dorli Blaga – manuscrisele poetul;ui sunt pastrate de muzeu – si nici un raspune (evident, ponta si famiglia sa hetzano-sarbu-ista habar nu au cine e Blaga). Cand au votat sub presiunea internationala (USA – vezi vizita de azi a ambasadorului specializat in restituiriapentru supravietuitorilor holocaustului, cat si Israelul) dar si amusinand marile afaceri care vor veni RESTITUTIO IN INTEGRUM gunoaiele noastre de politicieni ar fi putut introduce in lege cateva exceptii „cultural-istorice”. Dar i-a durut in partea posterioara.
Să presupunem prin absurd că nu aș dispune de credibilitate. Propun spre discuție următoarea aserțiune: „Marea problemă cu persoanele care cumulează multe funcţii e că uneori ierarhiile coincid, se amestecă, se încalecă.” Este adevărat sau nu că unii votează într-o ierarhie după sentimentele pe care le dezvoltă într-o alta? Este adevărat că această formă de conflict de interese constituie o problemă a societății românești de azi? Să reducem toată discuția la această aserțiune: e adevărată sau e falsă?
Poate n-a fost un abuz, ci o gafă.
Nu-i ușor să judeci lucrurile de la distanță și mai ales după 51 de ani de când am părăsit România dar, un singur lucru nu pot accepta :CUM a putut Asociația Scriitorilor sub conducerea domnului Nicolae Manolescu să piardă atât sediul din Calea Victoriei cât și sediul Muzeului de Literatură. Când am auzit că Muzeul de Literatură a trecut în sediul ”Presei libere” care arată ca o gigantică închisoare în interior cu tot felul de grilaje și lacăte pentru asigurarea ”puținului” care se găsește în interior, am simțit ca un fier roșu care-mi sfredelește inima. Chiar așa nu-i pasă domnului Nicolae Manolescu, chiar așa nu vă pasă vouă celor care iubiți CARTEA ?
Am admirat ”minunea-minunilor” construită din sprijinul financiar al familiei Chrissoveloni. Nu se putea apela la ei ?
Fiindca nu aveti credibilitate … De ce nu aveti, aceasta este problema dvs !
Poate nu a fost suficient de clar din articol: nu am nici un interes în jocurile de putere de la București. Nu sunt interesat de una dintre pozițiile din ierarhiile Uniunii Scriitorilor sau a oricărei alte asociații amintite mai sus. Nu susțin nici un alt candidat. S-a discutat aici pe forum despre o bătălie între turme. Nu cred că e asta, ci că e o serie independentă de reacții firești în fața unui abuz. De ce oare tindem să ne imaginăm combinații în fața unor demersuri sincere?
M-aș bucura dacă dl N Manolescu ar scrie cărți minunate, pe care le-ar transforma în bestselleruri la nivel național (precum Lucian Boia) sau internațional. Nu e nimic personal aici și nu e vorba de ură. Atunci când dl N Manolescu nu va mai deține nici una dintre demnitățile amintite mai sus nu voi mai scrie despre el. Aici e vorba strict despre confuzia ierarhiilor și despre faptul că domnia sa a optat pentru susținerea unui subordonat de pe o ierharhie într-un proces de jurizare. Asta e tot. E un lucru extrem de grav, profund simptomatic pentru ceea ce se petrece în lumea românească. Nu e o noutate, ce-i drept. Poate e o noutate faptul că am sugerat că nu mai merge.
Silade, adorabile, mnetale crezi că talentul e ca autostrada nemţească? daca-i dată în folosinţă, n-are gropi! Sau ca lingourile din banca elvetiană… Adică mneatale crezi că Manolescu e la fel de talentat azi ca la debut, Simion aşijderea, Pleşu egal cu sine însuşi în îngereală, Liiceanu la fel de inspirat ca pe vremea cînd nu era bogat. Interesant punct de vedere.
Eu totuşi vreau Academia. Să ne organiză s-o cucerim, că pe urmă luăm şi fleacul ăsta de Uniune. Iar ca desert eu propun Humanitasul. Lui Plesu, că-i băiat subţire, îi mai lăsam o vreme Colegiul…
Aveţi nevoie de-un strateg, scumpilor! din toate instituţiile importante ale Romaniei, aţi ales-o pe cea mai jerpelită, mai greu de dus şi mai incontrolabilă…
Felicitari pentru comentariu si felicitari lui Ovidiu Simonca pentru ca l-a publicat. Ar fi un gest de probitate intelectuala daca O C ar dedica scurtei Istorii manolesciene macar un articol, daca nu un grupaj cum face in acest numar cu modesta carte a lui I. Oprisan. In fond, CUI I-E TEAMA DE NICOLAE MANOLESCU?
La animalele superioare, exista un şef de turma/haita etc. Iar cînd şeful de haită/turma etc. a îmbătrînit, un alt mascul puternic se ia cu el la luptă, şi, dacă-l înfrînge bine, dacă nu, nu.
Cam acelaşi lucru se întîmplă astăzi în legătură cu manolescu: dar s-.a luat la luptă cu el nu un mascul concurent, ci o haită întreagă… Foarte grăitor, foarte etologic (de la etologie citire…).
Cu siguranţă, apariţia Istoriei scurte a lui Manolescu are un ro îl valurile de ură revărsate de ceva vreme contra lui. Nu, nu e numai premiul Eminescu, nu, ci şi Istoria.
Ce-ar fi să ne organizăm mai bine si să vrem Academia Româna… că are mai mulţi bani şi mai mari posibilităţi decît Uniunea Scriitorilor. Ce-ar fi să ne luptăm cu Academia Română, să punem mîna pe secţia ei literar-filosofică, şi să ne împărţim premii, post-docuri, puutere şi tot felul de onoruri? Si toti sa fim academicieni…
Dan Iancu a sesizat un aspect interesant, care nu mai trebuie ignorat: dacă primirea în Uniunea Scriitorilor din România a fost făcută într-adevăr în urma evaluării talentului, nimeni nu poate (cu atât mai puţin preşedintele) să-l acuze pe un membru USR de mediocritate, impostură, lipsă de caracter sau chiar de… talent. Şi nicidecum nu i se poate reproşa unui membru USR că bea, pentru că antialcoolismul nu este o condiţie pentru admiterea în USR.
http://hyperliteratura.ro/lumea-scriitorilor/