Curajul lui Țepeneag

Cuvîntul #rezist a fost pe buzele tuturor în ultima lună. O nouă generație a descoperit ideea de rezisten­ță. Poate în alt mod decît cea de dinainte de 1989, protestînd împotriva unei puteri cu instrumente mai eficiente, dar cu un mesaj la fel de rudimentar. Istoria rezistenței în România este scurtă, iar „clubul“ celor care au opus rezistență cu adevărat este foarte restrîns. Dacă stau bine să mă gîndesc, ceea ce s-a întîmplat în ultimele săptămîni are calitatea unui vis lucid, de tipul celui cultivat de scriitorii grupului oniric. Și mă mai gîndesc că, dacă nu ar fi existat oameni ca Dumitru Țepeneag, care au declanșat acest impuls al opoziției, puterea ar fi putut invada chiar și acele spații unde, în mod normal, ea nu ar avea acces niciodată, colțurile cele mai ascunse ale minții umane. Pînă la urmă, atît protestele recente, cît și puținele forme de rezistență din perioada comunistă au avut o țintă cît se poate de precisă. Puterea nu își impune ordinea doar cu forța, ci își rafinează tehnicile. De la Orwell știm că ținta ei ultimă este limbajul, fiindcă limbajul este calea de acces către mintea umană. Din acest motiv nu pot interpreta acțiunile grupului oniric și […]