Cuvintele cetatii si slabiciunile democratiei. Dialog Jean-Claude GUILLEBAUD

Draga domnule Jean-Claude Guillebaud, vorbiti adesea despre un anumit decalc al bunei constiinte, al spiritelor acestora care se grabesc sa-si strige revolta, oroarea in fata nefericirilor lumii, a nedreptatilor de tot felul etc. Nu este, oare, aici o consecinta naturala a „Imperiului Binelui“ si un efect discursiv a ceea ce presupune acest imperiu? Ma gindesc si la fraza, celebra de altfel, a lui Baptiste-Marrey: „Feriti-va de cei ce predica Binele si, necrutatori, vineaza diferentele“. Problema celor care invoca neincetat Imperiul Binelui este ca sint convinsi ca fac parte din el si ii arunca, implicit, pe ceilalti – pe toti ceilalti – in ceea ce Georges W. Bush numeste „Imperiul Raului“. in acest sens constiinta buna este inspaimintatoare. Ea presupune o revendicare a inocentei si, ca atare, poate oricind deveni exterminatoare. Daca ma prezint ca izbavit de rau, daca sint convins ca raul este in afara mea, atunci voi fi tentat sa-l elimin, eliminindu-l pe Celalalt. Raul este Celalalt. Prin urmare, Celalalt trebuie combatut. in acest fel ajung, mai devreme sau mai tirziu, aparatorii „binelui“ sa incarneze ei insisi „raul“ pe care pretindeau ca-l combat. in realitate, stim ca acest rationament este consecinta unei neintelegeri tragice. Ar fi mai drept sa […]