Cuvintelnic fara frontiere. Adevarul

„Admitind ca Adevarul este femeie, nu este oare intemeiata banuiala ca toti filozofii, in masura in care au fost dogmatici, nu se pricepeau la femei? Ca seriozitatea aparenta, ca impetuozitatea stingace cu care ei s-au obisnuit pina acum sa abordeze Adevarul au fost mijloace neindeminatice, nelalocul lor, exact in vederea cuceririi unui budoar? Ce e sigur insa e ca «ea» nu i-a lasat sa intre in camera ei.“ Aceste fraze, cu care Friedrich Nietzsche incepe Dincolo de bine si de rau, suna straniu in romaneste. „Adevarul este femeie“? – vai, cum o sa presupunem asa ceva, daca sintem romani? La noi e neaparat „barbat“! La nemti insa, adevarul este „femeie“: „die Wahrheit“ e feminin ca gen, fapt ce explica si permite ironiile lui Nieztsche la adresa filozofilor de dinaintea sa. Interesant ca „adevarul e femeie“ in foarte multe alte limbi – precum franceza, italiana, spaniola, latina, greaca, rusa, ebraica –, limbi in care traducerea textului lui Nietzsche si-ar pastra hazul. In romana, n-are nici un haz, caci la noi doar „minciuna e femeie“ – asa vrea „sentimentul romanesc al fiintei“! Engleza are o alta problema: cuvintele si-au pierdut aici genul, asa ca „truth“ e asexuat si cam aseptic. Sa se […]