Cuvintelnic fara frontiere. Clasa

Dupa ce am vazut ca, la inceputul-inceputurilor, „scoala“ a fost „recreatie“, ne-am mai mira oare de ceva? Si mai ales cind e vorba tocmai despre „clasa“! Judecind dupa unele indicii, comportamente si gesturi specifice actuale, n-am fi totusi prea uimiti, daca „clasa“ ar fi fost denumirea favorita data de un popor arhaic si prevazator pentru „hoarda“, sau „trib de salbatici“. Cit despre „clasici“ – vocabula ce astazi desemneaza pe acei mari oameni care sint citati continuu, dar cititi aproape niciodata – acesta ar fi putut fi la origine un cuvint care, eventual, denumea „vechiturile“, „praful strins de la o anumita grosime in sus“; sau, daca ne ghidam dupa faptul ca autorii clasici sint portia zilnica a scolarului diligent, „clasic“ va fi insemnat mai curind „instrument de tortura“, ori chiar, prin metonimie, „executie publica practicata in mod dezinteresat cu scopul de a salva sufletul rau-facatorului.“ Ei bine, nu – acestea sint ipoteze false: „Clasa“ (classis) nu insemna nici „trib“, nici „ hoarda“, nici „tortura“, ci „flota“, si inca romana. Asadar, ca sa aflam un fir director in generalogiile noastre semantice – ginditi-va, va rog, numai la ordine, disciplina, „asculta comanda la mine“, „visliti in ritm de toba“, batalii navale, cirlig si […]