Cuvintelnic fara frontiere. Unu

Ca limba e un cimp minat, un subsol plin de capcane ascunse sub iarba pasnica se dovedeste a fi adevarat in multe situatii; nicaieri poate, totusi atit de evident ca atunci cind am incerca sa descriem sensurile de baza in care este folosit acest cuvint: „unu-una-o“. Ca proba: „Allah e unul Dumnezeu si Mahomed profetul sau!“ „Cind ti-oi da una, ai sa ma pomenesti!“ „Antena unu“. „Unu si cu unu fac doi“. „Si era una la parinti, si mindra-n toate cele…“ „Daca unu nu exista, nimic nu exista“ (Parmenide in dialogul omonim al lui Platon, 166 c). „Politicienii nostri sint tot unul si unul.“ „Un Führer, un popor, o patrie“. „Vorbeste intruna ca o moara stricata!“ „Treimea cea de-o fiinta“. „Una bucata brinza“. „Asculta, Israel, Domnul e Dumnezeul tau, Domnul e unul.“ „Republica Franceza, una si indivizibila.“ „Mi-e sila, imi e totuna.“ „Fiul lui Dumnezeu, cel unul nascut“. „Si s-a facut una cu pamintul“. „Unul e-n toti, tot astfel precum una e in toate“ (Eminescu, Scrisoarea I). „Unu, doi, trei, baba la bordei!“ etc. Simplificind lucrurile, sa spunem ca exista mai intii unu aritmetic sau numeric – cel care apare in calcule, in sirurile numerelor naturale sau care este elementul […]