Cuvîntul unuia care a tăcut

  • Recomandă articolul
Sînt unul dintre cei care nu au votat la acest referendum. Dar absența mea și a altora ca mine – cîți vor fi fost ei – nu e totuna cu absenteismul. Regulile referendumului, acceptate de toţi cei care au intrat în acest joc, ne-au dat dreptul să ne exprimăm o opțiune politică și prin neprezentare. O bună parte dintre cetățenii acestei țări au avut, astfel, o prezență imaterială la scrutin. Așa se face că, nevotînd, eu, unul, nu numai că mi-am exercitat un drept democratic, dar am lansat şi un mesaj cetățenesc. Absența mea este, deci, un gest de opinie. Deși am tăcut la referendum, muțenia mea a vorbit. Cum tăcerea este, însă, prin excelență incertă, trebuie acum să o lămuresc. Cum atitudinea civică nu se reduce la balansul unei ștampile, trebuie acum să mă pronunț. Și cum șuvoiul de comentarii inflamate făcute după referendum de conducătorii actuali ai țării și de suporterii lor a trecut orbește pe lîngă cei ca mine, făcîndu-se că nu ne observă și declarînd că nu contăm față de cei ce au votat, trebuie acum să îmi revendic explicit votul implicit. Nu sînt nici cu unii, nici cu alții De ce tocmai acum? Pentru că […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.