Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cuvioasa premodernitate
- 29-07-2015
- Nr. 783
-
Tereza-Brînduşa PALADE
- OPINII
- 5 Comentarii
Cred că este legitim să ne întrebăm, cu respectul cuvenit, de ce confesiunea ortodoxă majoritară în România exhibă, cel puţin în raport cu cultele occidentale, trăsături premoderne atît de accentuate: o cultură precară a dialogului, un puternic etnocentrism, o preferinţă ce nu pare descurajată de ierarhii Bisericii, pentru atitudini magic-superstiţioase în faţa icoanelor şi a moaştelor, un cult primitiv al miracolelor şi o pletoră de datini şi obiceiuri împovărătoare. Cred că răspunsul la această întrebare trebuie să fie complex şi să permită nuanţe. În primul rînd, înţelegerea de sine a Bisericii Ortodoxe şi interpretarea misiunii sale într-o cheie profetică explică, probabil, distanţa şi rezervele sale de principiu faţă de lumea modernă. Spiritul creştin-ortodox nu este – auzim deseori – la fel de „acomodant“ ca acela al confesiunilor occidentale. Pe de altă parte, contactul cel mai semnificativ al acestei biserici cu „modernitatea“ a avut loc în perioada regimului comunist. Deşi acesta a privilegiat BOR în raport cu alte culte (evident, în raport cu Biserica Unită sau Greco- Catolică), nu i-a oferit totuşi un teren favorabil pentru a-şi conserva structurile şi influenţa în societate. Statul comunist s-a folosit de doctrina bizantină a „simfoniei“ dintre Biserică şi puterea seculară pentru […]
Biserica Ortodoxa s-a ocupat mai mult de politica si de grija pentru inavutire, decat de asezarea pe calea duhovniceasca aratata de Iisus. Dragostea de arginti este mai puternica decat dragostea de oameni in biserica Ortodoxa. Ne prefacem ca suntem cu grija pentru Aproape, dar nu gasim decat cu rare exceptii preoti carora sa le pese de enoriasi. Banul a schimbat rosturile de milostenie si de frumusete din BOR. Ramane sa ne rugam singuri pentru noi si pentru preotii cei hapsani !
amintiti-va de indemnurile unui ierarh din nordul Ardealului – mai exact,PSS Iustin epicop vicar al Maramureșului si Satmarului – care,inainte de al doilea tir al alegerilor prezidențiale di noiembrie 2014, indemna credinciosii intr-o predica sa voteze un candidat „de-al nostru,cinstitor al Crucii”.
„exemplu elocvent de toleranta”intr-un spatiu geografic locuit de atatea etnii si confesiuni.
nu-mi aduc aminte ca Ierarhul in cauza sa fi iesit cu o clarificare sau chiar parere de rau asupra exprimarii.
rezultatele se stiu:poporul drept credincios nu a urmat sfaturile ierarhului. Acesta din urmă e inca la portile modernitatii;poporul de el păstorit a intrat deja in timpurile moderne si continua sa o faca prin dialog,toleranta,respect reciproc fata de ceilalti.
este oare un decalaj intre ritmul,directia de mers a turmei si cele ale Pastorilor?
Pacat de a nu avea un Daniel Ciubotea ma ar in fiecare mitropolie sau macar indemnurile PF Sale sa fie urmate. probabil cu timpul…
Cautati pe internet si aflati ce fac pentru Aproape ortodocsii: Valea Screzii, parintele Nicolae Stanciu. Si calugaritele catolice ale Inimii lui Iisus la Odorhei. Acestia sunt adevaratii crestini din ce in ce mai putini in lumea anticrestina de azi.
Așa cum regretabile sunt unele stângăcii semnalate, în legătură cu prezența în modernitate a creștinătății răsăritene, la fel de regretabile sunt ironia subiacentă titlului și, mai cu seamă, presupoziția falsă a predominanței mistic-neoplatonice în spiritualitatea amintită. Va fi fiind teologia răsăriteană una care accentuează calea contemplativă, dar nu se poate reduce patristica primului mileniu creștin la o notă de subsol a lui Plotin. Reducționist, ruptura din secolul al XI-lea este expresia necesității de a separa și în istorie mentalitatea contemplativă de aceea activă. Chit că spectaculoasa modernitate, care privilegiază voluntarismul induce complexe, frustrări, nevroze celor pe care îi îmbrățișează… Altminteri, iconomia duhovnicească/ gestiunea imponderabilelor scapă lumescului, oricât de sclipitor și performant ar fi acesta.
Da, caritatea ar trebui sa fie trasatura de baza a BOR. Biserica Ortodoxa este insa inlemnita in propriile cuvinte si face foarte rar gesturi caritabile. E o biserica in care nu se mai raspunde la indemnurile duhovnicesti de ajutoare a sarmanilor, de alinare a suferintelor celor in nevoi.
Si inca o intrebare: de ce majoritatea preotilor ortodocsi sunt burtosi? Din prea multe gesturi caritabile? Din prea multa alergatura pe la casele celor nevoiasi? din prea multa munca fizica, ca tot indemna Domnul Iisus sa lucram si cu mainile, si cu inima?