Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cybermelodrama
- 06-11-2008
- Nr. 448
-
Paul CERNAT
- Literatură
- 5 Comentarii
Florina ILIS Chemarea lui Matei, ediţia a II-a Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008, 410 p. Florina Ilis a intrat fulminant în prim-planul receptării contemporane cu masivul roman Cruciada copiilor (2005), într-un moment în care noile generaţii, atrase de provocări autoficţionale şi de experimentalisme fără suflu, nu păreau să aibă nici interes, nici resurse pentru epicul vizionar, de amplă respiraţie. Construcţia narativă de tip frescă a lumii contemporane, combinaţia de ficţiune paranoică şi de univers cibernetizat cu deschideri filozofico-simbolice şi mistico-religioase au produs o revelaţie în rîndul criticii care s-a predat cu ochii închişi; iată, s-a spus, o autoare ce sfidează prejudecăţile privind „minoratul scrisului feminin“, o „forţă a naturii“ în materie de creativitate şi de construcţie, o sinteză postmodernă matură între „noua structură“ cibernetică şi tradiţionala „nevoie de poveste“, de „epica magna“. Iată proza îndelung aşteptată. După o asemenea erupţie, exotismul explorărilor „postumane“, erotico-cibernetico nipone din Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit a apărut ca un supliment pasabil. Cu o compoziţie solidă şi cu deficienţe stilistice care au trecut aproape neobservate, Cruciada… a reuşit să tragă după sine şi să scoată din anonimat primele două romane ale autoarei, apărute la edituri clujene fără difuzare. Susţinerea unor nume […]
nu e vorba de schimbarea tonului, ci de schimbarea obiectului. in primul comentariu am avut in vedere romanul florinei ilis si chiar am fost de acord cu una din judecatile lui paul cernat. in cel de-al doilea, ma refer la stilul si emfaza cronicii sale, pe care le consider in continuare excesive. imi mentin rezerva atat fata de chemarea lui matei, un roman de nota 7/8, insa aceeasi rezerva o manifest si fata de incercarea de a discedita programatic un prozator de prima mana.
si ii reamintesc lui paul cernat ca are prea mult spirit critic pentru a imagina conspiratii cu avocati literari. sau poate dansul este chiar unul dintre ei, cunoaste mediul, iar in procesul florinei ilis trebuie sa pledeze obligatoriu impotriva. caci altfel, clientul…
e totusi interesanta schimbarea radicala de ton si atitudine intre cele doua comentarii ale lui claudiu turcus. sa fi intervenit pe fir intre timp avocatii literari ai florinei ilis? sper sa nu, ar fi pacat. rezumatul era totusi util pentru cei care nu au citit cartea, macar pentru a-i dispensa de o lectura inutila. nu succesul ma deranjeaza la aceasta autoare, ci supralicitarea globala si „faima” nejustificata. da, stilul si compozitia sint, pe mari portiuni, de un kitsch cu pretentii. cine nu constata asta inchide ochii, dintr-un motiv sau altul, la ridicolul unui text literar.
daca are dreptate in unele judecati, asta nu-i da dreptul lui paul cernat sa alunece in defaimari care nu-si au locul (oricum am lua-o, in cazul florinei ilis numai de kitsch nu poate fi vorba), sa faca exces de zel in asocieri (chiar nu avea ce sa caute ilinca bernea in acest film), sau mai grav, sa bombardeze un prozator doar pentru ca a avut succes. caci in avantul de a stabili prin negare ordinea pe care o doreste, cronica lui paul cernat se contaminează in cele din urma de acelasi sublim (pe care il arata cu degetul) pentru a lua act, pe alocuri, de propriul ridicol. si daca e chiar atat de prapastios romanul de ce jumatate din articol e un rezumat al lui?
de curand am vazut si o reprezentare dramatica a piesei ce mi-a confirmat (auzindu-le si rostite) densitatea de clisee „virtualist”-postmoderne ale textului. eu iau chemarea lui matei mai degraba ca o ciorna a cruciadei (care e altceva, totusi). cred ca florina ilis a gresit alegand sa revigoreze editorial romanul.
remarc acuartetea aciditati dumneavoastra. sunteti unul dintre putinele personaje din kritica nostra literara care s-a dezbarat de emfatism si frivolitate. ma bucur pentru dumneavoastra si pentru mine totodata