Da-i drumul la poveste!

Fiecare zi e o poveste care trebuie spusa. O voce interioara ti-o sopteste, si nici nu-ti trebuie un auz prea fin ca sa o asterni pe hirtie, scrib fidel si vesel-ironic (cam „impostor“, de fapt, ca orice scriitor!) cum esti. Poti sa fii si surd de-a binelea, daca ai „ureche“ pentru muzica interioara a cuvintelor, a textului, a lumii, adica, e perfect. In linii mari, cam asta veti gasi in cea mai recenta carte (nu prima!) a lui Sorin Stoica, care se numeste, simplu, O limba comuna. Sorin STOICA O limba comuna Prefata de Marius Chivu, Editura Polirom, Colectia „Ego. Proza“, Iasi, 2005, 256 p. Pentru cine a urmarit „noul val“ de prozatori, unii debutati sau pur si simplu publicati in Colectia „Ego. Proza“ a Editurii Polirom, altii in alte colectii ale altor edituri, numele lui Sorin Stoica nu e necunoscut. De altfel, proza romaneasca a ultimilor ani a cistigat citiva reprezentanti inzestrati cu mult talent, daca ar fi sa-i amintim numai pe Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Florin Lazarescu, Radu Pavel Gheo. Intre ei, Sorin Stoica se remarca prin usurinta cu care creste de la o carte la alta, fara sa-si tradeze stilul care l-a consacrat: un amestec de […]