Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Dacă astăzi mai sînt încă în picioare e pentru că, în copilărie, n-am învăţat niciodată să îngenunchez“
Interviu cu scriitorul algerian Yasmina KHADRA
- 17-04-2014
- Nr. 719
-
Dan BURCEA
- Actualitate
- 10 Comentarii
La 17 aprilie, algerienii sînt chemaţi la urne pentru a alege un nou preşedinte. Hotărîrea actualului preşedinte Abdelaziz Bouteflika de a candida pentru un al patrulea mandat succesiv la suprema funcţie în Stat a constituit o surpriză în cercurile politice şi intelectuale, declanşînd serioase critici la adresa acestui om a cărui sănătate fragilă face din el un personaj aproape invizibil pe plan mediatic. Bouteflika nu s-a mai adresat în direct algerienilor din mai 2012, data ultimului său discurs. O altă bănuială care planează asupra acestei candidaturi este cea a manipulării din partea unei clase politice care dirijează din umbră destinele unei ţări deja secătuită de războiul civil din „deceniul negru“ (1990-1999), numit şi „deceniul terorist“, şi devastată astăzi de o corupţie generalizată. Consecinţele inevitabile ale acestui climat nu s-au lăsat aşteptate: descurajarea şi scepticismul unei părţi importante a cercurilor intelectuale şi politice susceptibile a aduce schimbarea, dar şi a majorităţii populaţiei, victimă a unui sentiment de resemnare, de fatalism în faţa destinului rezervat de ultimele decenii ale istoriei sale. Cu toate acestea, unele voci nu au ezitat să se ridice împotriva stării de fapt actuale, ba, mai mult, să se angajeze cu această ocazie în lupta electorală din acest an. […]
in ce ma priveste, m-am convins ca fericirea se gaseste in lucrurile simple, dar si intr-un asemenea interviu, ca si in asemenea raspunsuri cu care ne-ati onorat; imi doresc sa va revedem – poate cu ocazia unei alte intalniri cu Yasmina Khadra, de care o sa-mi fie dor, pentru ca imaginea de ma sus degaja un nu-stiu-ce pe care nu-l gasesti la tot pasul…
Fiindca îmi adresati la sfârsit câteva fraze personal, va raspund ca aveti perfecta dreptate, ca este cât se poate de normal sa va întoarceti acolo unde va este casa, în speta în România. Dupa cum multi au spus-o înaintea noastra a tuturor, a calatori are, printre multe beneficii, si pe acela de a ne ajuta sa ne cunoastem mai bine pe noi însine, sa ne regasim, dupa o paranteza facuta în lumea larga. În orice situatie am fi, în tara de unde venim va fi întotdeauna cineva care sa ne spuna \”bun venit!\”.
Si sa ne simtim fericiti, cum spune Yasmina Khadra.
Salutari cordiale!
Tocmai ma intrebasem daca veti reveni si pe pagina aceasta; ma bucur de raspuns si multumesc de raspuns si ma bucur pentru dv. …si pentru mine, de ce sa nu zic…
D-le,
printre scriitorii mei de inima se afla si acest de Saint Exupery pe care il stimez nu numai pt opera ( in special Citadelle) , cat si pt felul cum si-a trait viata. Dati-mi voie sa va dau un mic citat: ” On s’assoit sur une dune de sable. On ne voit rien. On n’entend rien. Et cependant quelque chose rayonne en silence…. ” A propos de o stea sub care sa zabovesti!De ex am zabovit intro noapte, dupa vreo mie de km de mers, in plin desert, dincolo de Adrar, cand ne-am ratacit. Eu, soferul si o masina de teren cu cauciucurile aproape desumflate ca sa nu ne impotmolim in nisip. Soferul, un Hagi de vreo 60 de ani, s-a descurcat pana la urma fara sa ocolim prea mult. S-a orientat numai dupa stele.
Nu avea niciun alt reper. Sunt multe de spus despre aceasta tara. Ce vreau sa-i spun d-lui Burcea. Am lucrat, printre altele , in Algeria, Maroc, Libya. Din Maroc veneam si plecam cu trenul, Madrid, Paris, Munchen, Viena….Dar am revenit mereu in tara, in ROMANIA.
Domnule (Re)Cititor, nu ne cunoastem personal dar dati-mi voie sa va spun ca sunteti un om care meritati pe deplin respectul meu. De la înaltimea modestului meu rol de jurnalist, am convingerea ca la umbra marilor spirite cresc respectul valorilor, comuniunea sufleteasca si intelectuala, prietenia între oameni. Caci ce ar fi frumusetea lumii daca omul ar fi incapabil sa o admire? De la Yasmina Khadra învatam un lucru simplu – iubirea pentru tara sa. Puneti \”România\” în loc de \”Algeria\” si cititi aceste rânduri : \”Algeria este o emoţie imperisabilă. Este un vis şi un delir, o speranţă şi o teamă, o rugăciune şi o remuşcare. Drama ei mă îndurerează, supravieţuirea ei îmi trezeşte speranţele. Raportul pe care-l am cu patria mea depăşeşte cu mult cadrul rezonabilului. Sînt într-o constantă febrilitate, ca un drogat în dependenţă care nu încetează să se caute pe sine în adîncul propriilor halucinaţii.\”
Domnule Dan Burcea, dat fiind ca sunt Sarbatori, va rog sa-mi permiteti sa va multumesc, la randul meu, ca pentru un dar pe care il primesc odata cu acest raspuns.
Aveti dreptate sa-l evocati pe acest mare print al desertului si pe micul sau erou. Într-un interviu din 2012, aflam ca în biroul Centrului algerian de la Paris, al carui director este, Yasmina Khadra are pe perete un tablou al lui Saint-Exupéry în costum de aviator. \”Autorul Micului Print vegheaza asupra mea!\”, spune el. Cât despre promisiunea care i-a fi putut-o face Micul Print, cunoasteti conditia: ea trebuie sa ramâna secreta. Saint-Exupery a ridicat însa un pic voalul asupra acestui secret atunci când ne face sa pricepem ca nu poti întelege pe deplin lumea decât numai daca o privesti cu inima. Iata de ce remarca dumneavoastra este cât se poate de pertinenta. Va multumesc.
Intr-o strafulgerare mi s-a dus gandul la un alt scriitor francez, care s-a intalnit, in Sahara, cu Micul Print si care te implora sa nu te grabesti daca ti se intampla sa treci pe acolo; sa zabovesti un pic sub o stea… Citind interviul acesta am recitit mesajul din ultima fraza a cartii amintite; acolo se ascunde, va sa zica, o promisiune – promisiunea ca odata ajuns acolo, in Desert, vei primi un dar. Ma intreb ce-ar spune Yasmina Khadra si – de ce nu – Horea, care a avut sansa de a fi stat sub o stea de acolo.
Astazi de dimineata, în ziua alegerilor, Yasmina Khadra vorbeste despre ultima sa carte si despre situatia din Algeria (de la minutul 13:55)
http://www.franceculture.fr/player/reecouter?play=4335027
La sfarsitul anilor ’70, am lucrat doi ani in Algeria. Ce tara!?!?!? Cate amintiri. Am strabatut tot Nordul, de la Constantin la Oran. PlatourileIinalte (Laguat) si Sahara. Opt luni am colindat Sahara, pana aproape de Tamanrasset. Ouargla, Gardaia, El Golea, Timimoun, Adrar. Am cunoscut si Sahara Libyana si cea Tunisiana si partea din Maroc. Dintre toate tarile africane in care am stat mai mult timp, Algeria mi-a ramas in inima, iar Sahara, Sahara nu se poate uita!