Dacă e Gheorghieni, e festival de teatru

Într-o cronică despre Festivalul de la Avignon din 2006 (publicată în Dilema veche), Alice Georgescu vorbeşte despre ezitarea de a scrie despre un eveniment teatral care s-a încheiat. Într-adevăr, o retrospectivă riscă să piardă din start interesul, rămînînd lipsită de semnificaţie pentru cei care nu au reuşit să asiste la spectacole. Există însă evenimente peste care e greu să treci fără a lăsa în urmă cîteva gînduri, iar Gheorghieni – deşi, în mod evident, nu o „Mecca“ a oamenilor de teatru, aşa cum a numit Alice Georgescu Festivalul de la Avignon – înseamnă, în spaţiul cultural actual, un reper ce ar trebui menţionat mai des. Într-un spaţiu cultural contemporan bombardat de evenimente, colocvii, dezbateri, cu care este imposibil să ţii pasul, Colocviul Teatrelor Minorităţilor Naţionale din România îşi păstrează o notă aparte atît prin aducerea pe scenă a unor spectacole care, în restul anului, sînt relativ greu accesibile publicului, cît şi printr-o promovare lipsită de ostentaţie – este de apreciat faptul că nu se recurge la clişee în tehnicile de promovare, teatrul nefiind un pretext pentru abordarea, din nou, a problemelor legate de comunităţile etnice.   Dacă în Sighişoara se întîlnesc, într-un festival care şi-a format deja o tradiţie în […]