„Daca m-as lua in serios ca scriitor, m-as imbolnavi de ficat“. Interviu cu Livius CIOCARLIE

Cine crede ca ultima carte scrisa de Livius Ciocarlie, Batrinete si moarte in mileniul trei (Editura Humanitas, 2005), este un „manual de intrebuintare“ a batrinetii se pacaleste amarnic. Desi titlul pare pretentios, cartea n-are nimic care sa tina de revelatie, de adevaruri ultime. Mesajul final, scris de Livius Ciocarlie, este: „Sa fim neseriosi! Sa nu dramatizam! Ne-am nascut fiindca asa s-a intimplat, murim fiindca asta-i situatia“. Livius Ciocarlie a predat, peste 30 de ani, la Universitatea de Vest de la Timisoara. A dobindit statutul de „distins carturar“ de care astazi ii este sila. A plecat din Timisoara si traieste la Bucuresti dintr-un motiv extrem de banal, pe care il veti citi in interviu. Batrinete si moarte in mileniul trei nu e o carte-revelatie. Intr-o lume de „masti“, Livius Ciocarlie s-a dezbarat de toate obligatiile academice si de staif intelectual si marturiseste ca nu este un mare scriitor. Sinceritatea lui pare neverosimila. De ce v-ati mutat de la Timisoara? Dintr-un motiv foarte simplu. Avem o fata care traieste la Bucuresti. Noi, acolo, stateam tot timpul cu gindul la ea, ne gindeam ca o sa ne fie tot mai greu sa venim la Bucuresti, si atunci am venit de-a binelea. Ati cumparat […]