Dacă vreau să scriu despre Florin Şerban, scriu

Pe Florin Şerban l-am cunoscut în 1993, cînd am devenit amîndoi studenţi. Ca orice valoare autohtonă, Florin a fost cvasi-necunoscut, pînă aseară, cînd l-au descoperit străinii. Ca mulţi alţi tineri creatori, el a fost ignorat pînă acum, cînd o să ne lăudăm cu el, pentru că a luat un premiu foarte important, Ursul de Argint, la Berlin. (Între noi fie vorba, criticii îl poziţionau pe primul loc, dar n-a fost să fie de data asta). Din 1993, timp de patru ani, am fost colegi la Facultatea de Filozofie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Am fost şi colegi de cameră o vreme. Doar prietenii şi apropiaţii lui ştiu că Florin Şerban, înainte de Facultatea de Regie de la Bucureşti, are la bază această Facultate de Filozofie, o bază solidă pentru viitoarea carieră de regizor, care, iată s-a dovedit a fi nu doar o pasiune, ci o vocaţie.   În camera de cămin eram cinci amici, patru dintre noi la Filozofie. Doi dintre noi eram interesaţi şi ne manifestam atunci şi în domeniul artistic, Gilbert Danco şi cu mine, fiind şi scriitori de literatură. Amîndoi am publicat articole, proze, eseuri, volume. Ca orice valori autohtone, aproape nimeni nu a auzit de noi, […]