Dansul intre absenta si voyeurism contingent

Proiectul lui Ion Dumitrescu Ceea ce am convenit noi a fi hazard a fost inclus in modulul de teatru al Festivalului National de Teatru de anul acesta, in sectiunea configurata de Centrul National al Dansului. Prin urmare, avind in vedere prezenta intr-o sectiune, repet, de dans, consider ca cel mai bun criteriu prin prisma caruia poate fi analizat respectivul proiect este relevanta sa pentru arta coregrafica (indiferent din ce unghi ai defini-o). Cu o ora inainte de spectacol, a fost anuntata o intilnire a artistului cu publicul. Am asteptat cu interes aceasta intilnire, mai ales ca intelesesem dintr-o prestigioasa publicatie ca voi asista la opera unui artist aflat inaintea vremii sale; or, atunci cind te afli profund cantonat in timpul tau, asa cum cu rusine recunosc ca mi se intimpla mie, orice lamurire cu privire la abordari novatoare este bine-venita, mai ales cind ea vine din partea creatorului. Intilnirea, programata in lounge-ul CNDB-ului, nu a mai avut loc. In ce ma priveste, nici un exercitiu epistemologic sau hermeneutic nu m-a calauzit spre vreun raspuns. As putea sa incerc sa dau o explicatie, dar atunci cred ca mi s-ar putea reprosa pe buna dreptate ca am o accentuata tendinta interpretativa, lucru […]