Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Darul, şantajul şi morala în învăţămîntul românesc
- 15-01-2014
- Nr. 706
-
Iulia POPOVICI
- Politic
- 4 Comentarii
Momentul „Dana Blându“ a declanşat, previzibil, un proces de psihoterapie națională, în care cu toţii şi fiecare ne-am exorcizat traumele şcolare şi din care rezultă că fenomenul dascălilor abuzivi şi iubitori de cadouri este etern şi imuabil (în cazul meu, el purta numele profei de biologie din gimnaziu, Maria Mândrescu, şi era rezultatul sinergiei dintre dorințele ei feminin-mic-burgheze şi generozitatea unor părinţi, prosperi oameni de afaceri într-un oraș trăind din industria textilă, atît de îndrăgită de doamnele elegante). De cele mai multe ori, în aceste situaţii nu e vorba că „şpaga“ ar cumpăra ceva (note), ci despre felul în care astfel de daruri influenţează comportamentul de zi cu zi al educatorului/învățătorului/profesorului. Spre deosebire de spital sau circă financiară, şcoala e un domeniu în care comportamentul social (cu tot cu latura lui… morală) joacă un rol fundamental, de vreme ce ea, şcoala, formează atitudini sociale şi abilităţi relaţionale. Discursul despre salariile mici din învăţămînt n-are nici o legătură cu aspiraţiile învățătoarei de la Şcoala Nr. 10 – mai ales pentru că tot scandalul nu e unul de corupţie, ci de comportament. Dacă Dana Blându nu greşea adrisantul tiradelor ei de mahala, dacă ar fi înţeles cît de cît logica darului, […]
Parca prea multa valva se face dupa „prestatia” invatatoarei Blandu. Si in presa scrisa si in emisiunile tv. Scoala a fost mereu in atentia celor care au trecut prin ea , iar cei talentati in ale scrisului au si publicat nu putine pagini legate de educatie si …ce se mai intampla la scoala urmata de narator. Nu toti au avut sobrietatea unui J.J.Rousseau si au lasat pagini pline de nostalgie , nu de incrancenarea care este acum in cazul invatatoarei cu limbajul mai deochiat si logica…asa cum s-a vazut.Ca nu toti invatatorii sunt niste domni Trandafir nu-i o noutate , dar chiar si domnul Vucea este zugravit cu gingasie si chiar cu o nota de frumoasa aducere aminte , desi dascalul era foarte interesat de profesiile parintilor elevilor si le mai trimitea si mesaje (nu SMS-uri) de genul „Spune-i tatalui ca il salut!” , iar tatal pricepea batutul seii .
Din povestirile lui B.Nusic despre scoala nu ies aspecte asemanatoare? Iar ca metoda de disciplinare nu ne amintim , alaturi de Sean O’Casey , ca doua palme administrate la timpul potrivit „scolerului” il fac pe acesta respectuos in anii maturitatii? Cum am fi stiut de Calul Balan daca nu-l descria humulesteanul caterisit?
Eu nu as anatemiza institutia scoala si pe lucratorii ei , in corpore . Cazuri ca inv. Blandu sunt multe , dar sa nu uitam ca s-a ajuns aici si cu „ajutorul” parintilor . Pai cine vrea cu orice chip ca odorul lui da fie neaparat primul?Nu unii parinti , prin presiuni si „metode specifice” il(i) determina pe slujitorii scolii sa vicieze , uneori grav, situatiile scolare? Regulamentele scolare precizeaza clar cum se acorda premiile si mentiunile , dar la clasele primare , sub acoperirea nu stiu caror „principii paideutice” se ajunge la situatia ca la finele anului sa fie intr-o clasa 3-4 premii I , ceva mai multe premiile II si III , mentiuni si ele berechet , ramanand fara nici o distinctie doar cazurile mult prea vizibile , ale elevilor care ar trebui sa repete clasa.Colac peste pupaza mai vine si finantarea per elev si rezultate. Pai care rezultate? Sa fie olimpici pe toate drumurile? Hai sa fim seriosi!La gimnaziu , mediile din timpul anilor fiind luate in calculul admiterii in licee , aceeasi goana dupa note mari , chiar daca nivelul cunostintelor este mult sub cel dorit.Setul de „masuri” se adapteaza la noile conditii.In prima linie intra profesorii de la clasa . Daca mai sunt si evaluari nationale ,atunci de fac ore de pregatire la acele discipline. Nu putini sunt acei profesori care-si taxeaza proprii elevi pentru asemenea meditatii de grup , cam cu intreaga clasa. In faza finala intra in actiune directorii , cei care trag sforile . In licee nu se schimba prea mult strategiile , doar ca aici mai intra in calcul la bacalaureat un prof. universitar.Cotizatiile sunt substantiale , seralistii si cei de la frecventa redusa plusand la greu.Si aici este nevoie de note mari. Cand la facultatile de stat erau locuri cu sau fara plata era o goana nebuna dupa medii cat mai mari la bac. pentru a „prinde” un loc fara taxa.Intr-un oras din Moldova , la un liceu cu 4 clase terminale , deci in jur de 120 de absolventi , s-au inregistrat intr-o sesiune din vara 44 medii de 10 (10 pe linie!)Nimanui nu i s-a parut suspect, ci doar unuia de la facultatea de biologie din Iasi , care in momentul aruncarii unei priviri pe foaia matricola , vazand ca tanarul avea in toti anii la biologie media 5 , l-a indrumat spre alta facultate , ca pt. ei este prea bun (fara a motiva si de ce!). Sa nu-i nici pe inspectorii scolari care fac si desfac comisiile cum le dicteaza…(ce?). Ma intreb si eu!
Sper ca al doilea indemn cu trei semne de exclamare este o ironizare a situatiei la care s-a ajuns, pentru ca – profesor fiind – tin la piept orice buchetel de flori pe care copilul mi-l aduce din gradina lui, legat de el, cu manutele lui, asteptand sa vada bucuria in ochii mei; sunt zile in care un buchetel mic de toporasi imi indulceste amaraciunea cu care vad cum patrund zi de zi tot felul de farafastacuri „din afara”, unde nu sunt clase cu cate 31 de copii, unde sunt si cate doi profesori la clasa, unde exista profesori specializati care sa se ocupe de psihologia copilului s.a.m.d.; lasati, totusi, copiii sa invete sa-si exprime bucuria de a-si revedea profesorul, ori bucuria de a oferi o floare atinci cand el simte sa o faca; parintii au oftat, au bombanit, dar au dus la inceputul anului cinci sute de lei la scoala pentru ca doamna sa dea bine la cercuri si inspectii, in preocuparea ei de a obtine calificativul f.b.la fisa de evaluare etc.; despre ce vorbim? despre un cerc vicios, rau de tot, despre o depasire de masura care dureaza de multa vreme; vorbim despre faptul ca parintii isi duceau copiii acolo unde auzeau ca doamna le da multe teme pentru acasa, fara sa recunoasca faptul ca in felul acesta se bucurau ca ei – copiii – sa fie foarte ocupati, pentru ca ei – parintii – sa-si poata vedea de grijile lor; acum toate acestea se intorc impotriva tuturor; sa vorbim despre faptul ca in invatamant sunt multi nechemati, dar ca reusesc sa convinga prin confectionarea unor activitati, dosare cu activitati si cu alte forme fara fond…
Articol la obiect si bine argumentat. Atat de bine argumentat, incat m-a convins sa nu mai dau buchetul de flori, traditional de 1 si 8 martie, doamnei invatatoare a fiului meu Pt ca, asa cum bine a zis doamna deputat Andreea Paul Vass, coruptia in invatamant incepe cu acordarea unui
buchet de flori-lucru pe care dansa niciodata nu l-a facut pt copilul ei!!! Voi trimite acest articol pe grupul parintilor din clasa fiului meu, ca si dansii la randul lor, sa nu mai ofere martisoare si ghiocei d-nei invatatoare( pardon, profesoara invatamant primar, cum se numesc de 10 ani). Jos coruptia din invatamant!!! Jos profesorii!!!
Nu ca nu as avea ceva de zis referitor la draperii, perdele, laptop si alte materiale… Ma opresc insa pentru (a solicita) o precizare: daca verbul „a realiza” (ei nu realizeaza cat de jignitoare…) folosit mai sus a fost utilizat cu ironie, e bine. Daca nu, nu e bine.