Darul, şantajul şi morala în învăţămîntul românesc

  • Recomandă articolul
Momentul „Dana Blându“ a declanşat, previzibil, un proces de psihoterapie națională, în care cu toţii şi fiecare ne-am exorcizat traumele şcolare şi din care rezultă că fenomenul dascălilor abuzivi şi iubitori de cadouri este etern şi imuabil (în cazul meu, el purta numele profei de biologie din gimnaziu, Maria Mândrescu, şi era rezultatul sinergiei dintre dorințele ei feminin-mic-burgheze şi generozitatea unor părinţi, prosperi oameni de afaceri într-un oraș trăind din industria textilă, atît de îndrăgită de doamnele elegante). De cele mai multe ori, în aceste situaţii nu e vorba că „şpaga“ ar cumpăra ceva (note), ci despre felul în care astfel de daruri influenţează comportamentul de zi cu zi al educatorului/învă­țăto­ru­lui/pro­fesorului. Spre deosebire de spital sau circă financiară, şcoala e un domeniu în care comportamentul social (cu tot cu latura lui… morală) joacă un rol fundamental, de vreme ce ea, şcoala, formează atitudini sociale şi abilităţi relaţionale.   Discursul despre salariile mici din învăţămînt n-are nici o legătură cu aspiraţiile învățătoarei de la Şcoala Nr. 10 – mai ales pentru că tot scandalul nu e unul de corupţie, ci de comportament. Dacă Dana Blându nu greşea adrisantul tiradelor ei de mahala, dacă ar fi înţeles cît de cît logica darului, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.