De-a lungul şi de-a latul lumii

Dimitrie Ghika-Comăneşti, O espediţie română în Africa, Editura Polirom, 2016 Umblatul prin lume este o poveste veche. Nu ştiu dacă, la începuturile lumii, oamenii au fost sedentari sau nomazi. Au devenit călători pentru a căuta hrană. Mai apoi s-au descoperit pe ei înşişi. Nu foarte tîrziu. Cîndva, lucrurile păreau mai simple: ceea ce numeau grecii „stenahoria“ însemna „lipsă de pămînt“ – în fond, lipsa sursei principale de hrană. La noi, cuvîntul a ajuns cu un sens schimbat. Iată de ce nu e bine să se renunţe la orele de latină, greacă şi istorie în şcoală… Azi am ajuns la faza de reisefeber (febra călătoriei), care mînă milioane de oameni să-şi omoare timpul liber. Şi asta în vreme ce alte milioane sînt, ca acum mii de ani, în căutare de adăpost şi hrană. Cum o sucim, tot pe drumuri sîntem. O mare surpriză o constituie, pentru mine, volumul lui Dimitrie Ghika-Comăneşti, O espediţie română în Africa (Editura Polirom, 2016, cu o prefaţă de Mircea Anghelescu – extrem de bogată şi lămuritoare). Autorul este un boier de viţă veche, moldovan din judeţul Bacău, care, în 1895, întreprinde, alături de fiul său Nicolae, o călătorie în Africa Orientală; mai precis, în Somalia. Harta însoţitoare […]