De-a risu’ plinsu’ cu Horatiu

Horatiu despre Malaele Editura Arena, Bucuresti, 2002, 123 p. Inventiv-ludica, horatio-malaiana in cel mai pur stil, cu inflexiuni satirice si reflectii caustice, cartea lansata recent, o data cu debutul Saptaminii Malaele, se defineste prin vitalitatea formulelor amalgamate. Fotografii cu Horatiu de cind era mic si tinea in mina o gaina, pagini de jurnal in care se descifreaza scrisul timid al baiatului de 10 ani, caricaturi cu actori cunoscuti, imagini din spectacole, evocari, portrete expresive, amintiri si, mai ales, o placuta risipa de ginduri. Dincolo de ele se disting frinturi dintr-o imagine-poveste: Horatiu despre Malaele, spusa cu un umor care uneori sta sa plinga. Acest ris grav, carismatic si versatil, mi se pare a fi cusatura cea mai valoroasa din croiala volumului. Exista aici un Horatiu contemplativ, care-si aminteste cu nespusa emotie de talentul coplesitor al actorului George Constantin si de oamenii minunati pe care a avut sansa sa-i intilneasca. George-cel-evlavios, George-cel-tacut, George-cel-jovial sint tot atitea ipostaze ale unui spirit armonizind contrastele si uimind prin fiecare gest sau tonalitate a vocii. Exista si un Horatiu care iubeste la nebunie ironia, o cultiva si o intretine mereu vie, ca pe o cheie de lectura la care se intoarce constant. Lui Horatiu Malaele […]