De ce citesc Sunday Times?

Am s-o iau mai pe ocolite. Netam-nesam, a ajuns sa-mi placa o piesa muzicala interpretata de Coldplay. Nu ca viata n-ar avea si surprize mai mari, dar cind m-am trezit ca o fredonez pe strada, la dus si in somn, m-am intrebat ingrijorat de ce. In fond, piesa care ma obseda, Talk, incepe cu aceeasi smiorcaiala monotona din toate cintecele lui Chris Martin. Vine insa refrenul, care schimba tot. M-au cuprins remuscarile. Fusesem nedrept. Imi lipsise rabdarea. Au scos ei trei albume la fel, dar, uite, cu hitul asta au dres-o. E altceva. E marea cotitura. E adevaratul Coldplay, perla ascunsa in scoica, fluturele iesit din larva. Ceva ma siciia, insa, un detaliu care simteam ca imi scapa… Si mi-am amintit. Citisem o cronica anul trecut, cind isi lansasera ultimul album. Scria acolo despre un cintec construit pe o tema luata de la grupul german Kraftwerk, tema folosita ca un omagiu sincer. Ar fi trebuit sa ma prind, dar nu-i mai ascultasem din copilarie pe fondatorii muzicii electronice de larg consum. Talk e pur si simplu refrenul de la trupa Computer Love, dar facut pe chitara, nu pe sintetizator. Mi-a venit inima la loc. Pina la urma nu ma inselasem. […]