De ce nu fac parte din generaţia „tinerilor frumoşi“

Am ieşit în stradă pentru că am dorit să mă manifest astfel în semn de solidaritate pentru victimele tragediei din clubul Colectiv, dar, pe măsură ce au trecut zilele, am simţit tot mai mult că evenimentul iniţial rămăsese un pretext, se transformase într-o idee filozofică a binelui care luptă împotriva răului. În „piaţă“, din grupul oamenilor sincer afectaţi de tragedie, al oamenilor care chiar nu mai suportă sistemul şi vor cu adevărat să schimbe ceva nu au lipsit cei la care am observat aproape o bucurie că aşa ceva s-a întîmplat pentru ca, astfel, să existe un motiv pentru revoltă. O masă pestriţă de oameni care ar fi putut să formeze un tablou frumos şi sănătos al societăţii noastre care, nu-i aşa, în sfîrşit s-a trezit a devenit un mix de idiosincrasii personale. În a treia zi de proteste, abia dacă se mai striga „Colectiv!“. Am crezut că se iese în piaţă pentru a se atrage atenţia asupra problemei la zi – siguranţa spaţiilor publice şi situaţia spitalelor, dar, din punctul meu de vedere, a fost o revoluţie confiscată. Ajunsese, la un moment dat, să se strige orice, trebuia doar ca cineva să dea ritmul. În acea vrie, şi „Jos, […]