„De ce să distrugem trecutul?“

În prima jumătate a secolului trecut, evreii au jucat un rol civilizator în societatea românească, fiind principalii promotori ai modernismului. S-au remarcat, din rîndul comunităţii evreieşti, un număr important de creatori orientaţi spre asimilarea şi diseminarea celor mai noi tendinţe din arta europeană. În domeniul artelor plastice, nucleul avangardei era format din artişti precum: Victor Brauner, Marcel Iancu, Jules Perahim, M.H. Maxy, Margareta Sterian, toţi români de origine evreiască. A fost Holocaustul răul absolut? Cert este că politica antisemită a distrus o lume artistică efervescentă, în care artiştii evrei – deopotrivă cei aflaţi în fruntea mişcării de avangardă bucureşteană, cît şi cei activi în provincie – erau perfect integraţi culturii româneşti. În expoziţia Destine la răscruce. Artişti evrei în perioada Holocaustului, deschisă la Muzeul Naţional de Artă al României pînă pe 13 februarie 2011, este investigat impactul evenimentelor din perioada guvernărilor de extremă dreaptă asupra unor artişti evrei, născuţi în România. Artiştii care au supravieţuit evenimentelor anilor ’40 nu s-au mai regrupat, probabil impactul psihologic de a fi martor al Holocaustului i-a îndemnat fie să-şi împlinească destinul în străinătate (Iancu, Brauner, Perahim), fie să se reorienteze, mai mult sau mai puţin forţat, spre directivele oficiale ale regimului comunist, respectiv spre […]