de-click. Artele adevărului: adevăr, sacrificiu, cinism

Ultimul Foucault, altfel spus cursul Curajul adevărului (Le Courage de la vérité. Le gouvernement de soi et des autres II. Cours au Collège de France, 1984, ediţie îngrijită de Frédéric Gros, Gallimard-Seuil, Paris, 2009; traducerea în limba română urmează să apară la Edi­tura Idea, în cursul anului 2017), ținut cu doar cîteva luni înainte de moartea filozofului, survenită în iunie 1984, are o valoare inevitabilă, inerentă, de testament. Este, altfel spus, ultimul mare toolbox pe care ni l-a lăsat filozoful, cutie cu scule deschisă în toate sensurile acestui cuvînt: atît în sensul în care, așa cum preciza, încă din 1975, filozoful în legătură cu A supraveghea și a pedepsi, oricine poate veni și lua conceptele sau analizele, „uneltele“ de care are nevoie, adică poate să decontextualizeze a-sistemic, dar cu o condiție: să folosească „sculele“ astfel preluate pentru a demonta, adică, tocmai pentru a de-„sistematiza“ falsele sistematicități, sistematizările factice, pur performative, contingențele ridicate la rangul de normă potrivit schemei „dublării“ empirico-transcendentale (pe care Derrida, de exemplu, o va studia/denunța omologic prin schema „diferenței [ontico-] ontologice“ de la Heidegger); cît și în sensul ne-terminării, al ne-încheierii analizei istorice, care ar fi trebuit continuată cu devierile-deveniri creș­tine ale cinismului antic. După părerea mea, […]