de-clic(k) / atelier deschis. O carte „între“ sau filozofia în epoca transformării ei mediatice

Deși pare o carte normală, firească, banală, o (cvasi-socratică) carte de convorbiri cu un mai tînăr adept sau jurnalist pasionat, așa cum orice mare autor, fie el filozof, ca în cazul de față, sau romancier, ajunge să dețină în bibliografie, cartea de față, intitulată sec Dialoguri (un non-titlu, de fapt, sau cel mult un sub-titlu, enunțînd, ironic însă, mai mult pentru a-l transforma decît pentru a i se supune – așa cum vom vedea –, apartenența la un gen), prezintă un profil aparte, particularitate, dacă nu chiar singularitate care se cere, dacă nu explicată, măcar explicitată și contextualizată. În primul rînd pentru că nu este o întîmplare, avînd deci o rezonanță și o semnificație aparte, faptul că Dialoguri este o carte scrisă în colectiv, într-un micro-colectiv, împreună cu (alt)cineva. Lui Gilles Deleuze îi plăceau (micro-)colectivele sau, cum spunea el însuși – împreună, tocmai, cu Félix Guattari, principalul său tovarăș de scriitură –, „asamblajele“ sau „dispozitivele colective de enunțare“. Opera lui este plină de astfel de „colaborări“ de un tip aparte, fals tradiționale, în care, ca să spunem lucrurile direct și pe față, nu se mai știe, pînă la urmă, cine vorbește, limbile și discursurile împletindu-se și „încurcîndu-se“ ca într-un soi […]