de-clic(k) / atelier deschis. Pentru un nou „martiraj“ al adevărului – sau noua actualitate a clubului PEN
- 19-05-2017
- Nr. 872
-
Bogdan GHIU
- Rubrici
- 1 Comentarii
Mi-am început, ca scriitor, activitatea într-un regim totalitar, care excludea, care reprima nu doar contradicția, contrazicerea (deși era un regim care se reclama de la niște postulate materialist-dialectice), ci pur și simplu orice divergență și orice „deviere“, orice nuanță, orice adaos, orice completare și chiar orice exagerare, orice ducere la limită, orice exces de zel. Adevărul era dat nu numai „calitativ“, ca să spun așa, ci și „cantitativ“: adevărul era X și doar X, strict delimitat. Ceea ce caracterizează o tiranie este monopolul adevărului, stricta delimitare a posibilității de a stabili și de a exprima adevărul. În condițiile democrațiilor post-factuale pe care le trăim în momentul de față, statul nu mai reprimă nimic. Vreau să spun că statul, altfel spus politicul, nu mai este campionul reprimării libertății de expresie, ci doar o ajută să crească și îi culege roadele. Nu statul este cel care reprimă acum libertatea de expresie, ci părți ale societății înseși, majoritățile așa-zis „tăcute“, care, mînate, parcă, de resentimente împotriva libertății de expresie, adică împotriva libertății practicate, exercitate prin verb, în mod dialogal-discursiv, se răzbună electoral, cerînd tăcere: adică nu doar anularea libertății de expresie, ci a expresiei pur și simplu. Nu numai să nu se mai […]
Domnule Ghiu: „Trebuie să redevenim, ca scriitori, martori și poate chiar martiri ai adevărului”, spuneti. Ce este adevarul?
„Moda“ zilei o constituie surprinzătoarea răspîndire a denunțării corectitudinii politice”, iar afirmati. Wikipedia spune transant despre corectitudinea politica urmatoarele: „Corectitudinea politică are la bază două idei:[6] 1. Limbajul curent conţine numeroşi termeni care sunt consideraţi jignitori de persoanele care aparţin unor minorităţi etc. Folosirea acestor termeni jignitori („ţigani” de exemplu) perpetuează o situaţie de discriminare. 2. Înlocuirea acestor termeni jignitori cu alţii neutri reduce discriminarea şi promovează buna înţelegere” si ca ea (corectitudinea) are la baza teoriile Scolii de la Frankfurt. Ce a produs concret aceasta corectitudine vedem azi cu ochiul liber: fiecare e liber sa se simta discriminat de oricare majoritate si sa ceara oricarei majoritati si luna de pe cer! Mi se pare normala denuntarea corectitudinii politice, asa cum normala e folosirea limbii romane asa cum ne-a fost lasata de stramosi („Vorbiti, scrieti romaneste / Pentru Dumnezeu!”) in loc de a inventa cuvinte care vezi-Doamne sa nu-i jigneasca pe ceilalti. Aberatia corectitudinii politice a ajuns sa dicteze majoritatilor din lume la cerinta unui singur individ care – vezi-Doamne – se simte discriminat, incat pana si principiul egalitatii in fata legii e pus in discutie, de vreme ce un singur ins se simte indreptatit sa conteste o oranduire si o societate intreaga, cu traditiile si obiceiurile ei. Asta nu e libertate, a trecut dincolo de principiul libertatii si egalitatii, deviind spre haos. Consider ca tocmai aceasta alunecare spre haos sta la baza denuntarii corectitudinii politice, de care va mirati.
Asa stand lucrurile, revin la intrebarea: Ce este adevarul? Ce considera membrii PEN Club ca este adevarul, care trebuie – bineinteles – afirmat fara oprelisti? (dar cu bun simt, adaug eu, cu vocabular elegant si romanesc, nu intr-o frangleza din lemn de Bruxelles din care cititorul roman nu pricepe nimic, ingrosand pe nedrept media statistica a analfabetilor functionali). Nu vi se pare ca s-au inmultit in Romania turnurile de fildes? Pentru ca sunt in societatea romaneasca multime de chestiuni arzatoare, de principiu, fata de care indiferenta PEN Club este totala si infinita!