de-clic(k) / atelier deschis. „Răzbunarea traducătorului” (II)

Nu voi putea continua istorisirea (sper, problematizantă și, mai ales, provocatoare, dădătoare de idei) a episodului parizian al Atelierului franco-român de formare profesională pentru traducători literari, episod care s-a întins pe două săptămîni (30 iunie-14 iulie 2017), fără a aminti numele celor zece participanți români. Iată-le: Oana Calen, Elena Ciocoiu, Adrian Cotora, Dana Geor­gescu, Marieva-Cătălina Ionescu, Laurențiu Malomfălean, Petrișor-Claudiu Militaru, Diana Magdalena Nechit și Mădălin-Teodor Roșioru. Ianina Marinescu, din păcate, nu a putut să participe la acest „episod“, fiind însă una dintre cele mei active în timpul întîlnirilor noastre lunare de lucru (8 la număr), de cîte o zi, desfășurate în cadrul „episodului“ românesc al Atelierului, la București, în sediul Institutului Cultural Român, între octombrie 2016 și mai 2017. Una dintre ideile-cheie ale înseși noțiunii de „formare a traducătorului“, așa cum ne-a fost ea „povestită“ de mai mulți dintre cei cu care prietenii de la Centre National du Livre ne-au prilejuit întîlniri, a fost, așa cum se va vedea mai departe, tocmai aceasta: formarea traducătorilor nu poate fi doar inițială, adică doar universitară, desfășurată în facultate, în cadrul unor masterate, de exemplu (care, începînd de la un anumit moment, în Franța cel puțin, s-au înmulțit, ajungînd chiar o modă); formarea […]