DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Camera secretă a lui Victor Man

Valorile compun reliefuri: asemenea realităţii şi lumii înseşi, atunci cînd se poate spune că au valori, altfel spus calităţi, diferenţe, nuanţe, profunzime, tactilitate cognitivă şi morală. Pictura lui Victor Man reprezintă atît pentru cultura română, dezesperant de verbioasă pentru că, încă, preponderent logocratică, adică literaturocentrică, cît şi pentru angajamentul acesteia în cultura lumii actuale, o astfel de metanuanţă ultimă, pe cît de fină pe atît de decisivă, pe cît de subtilă pe atît de frontală, aşa cum sînt doar marile bătălii ale spiritului. Victor Man e greu de expus şi de reprodus, lucrările lui se lasă greu „afişate“ şi atîrnate, dar şi mai greu fotografiate, reproduse, făcute publice aşadar, depăşind în profunzime şi fineţe tonală capacitatea şi sensibilitatea aparaturilor actuale super- şi ultra-HD. Arta lui Victor Man este, aşadar, rezistentă şi reticentă, cheamă la sine şi, astfel, selectează, fiind opusul caracterului preponderent spectacular-invaziv al artei contemporane, care, după ce va fi abuzat şi epuizat performativ-sacrificial corpul, revine acum la tablou integrîndu-l semiotic în cultura ecranelor şi revizitează pictura după ce se va fi lăsat dresată de senzorialitatea pixelilor, sintetizînd sau amalgamînd (sintetizînd sau amalgamînd? – aceasta e întrebarea!), integrînd arta şi impulsurile de neuromarketing în arhi-semnul semiocapitalismului triumfător (un continuum […]