DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Cavoul Vuitton-Gehry al artei (II)

Operaţiunea „Neutralizarea şi omogenizarea“ artei prin intermediul arhitecturii, aşa cum s-ar putea intitula intervenţia de comando arhitectural, care este exorbitanta clădire construită de Frank Gehry, pentru Fundaţia „Louis Vuitton“, în Bois de Boulogne, nu este deloc ceva nou. Dintotdeauna, arta a fost acaparată (pentru că, la rîndu-i, este acaparantă) – de multe ori chiar de la sursă, din stadiul de precomandă, ceea ce nu i-a împiedicat pe artişti să lupte şi să strălucească, trăgînd întregul aparat de captură după ei, imprimîndu-i cultului închinat divinităţii puterii o turnură artistică. Rapt şi contrarapt. Căci ce este, la urma urmei, palatul-muzeu Luvru, această piramidă a Sfîntului Mormînt Mona Lisa (lisa Mona…), dacă nu un pre-Gehry, ca să spun aşa? Asta pentru a nu mai vorbi despre măreaţa Catedrală Notre-Dame. Nu vi s-a părut niciodată că mania piramidal-catedralică a culturii (europene şi nu numai) a împins dovedirea devoţiunii pînă la erezie? În plus, Gehry nici nu se află la prima comandă pariziană, actualul sediu al cinematecii franceze aparţinîndu-i tot lui. Dar ce diferenţă de îngîmfare, de hybris! Gestul Vuitton-Gehry nu reprezintă, prin urmare, o noutate, ci cel mult o actualizare şi, deci, ocazia, obligaţia unei reclarificări.   Aşa cum observam şi în articolul de […]