DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Ce ne aduce laolaltă şi ne ţine împreună (Taryn Simon, un decupaj)

Sub un titlu doar aparent fantezist, ludic, baroc (Vues arrière, nébuleuse stellaire et le bureau de la propagande extérieure; Rear Views, A Star-forming Nebula, and the Office of Foreign Propaganda, Jeu de Paume, pînă la 17 mai 2015), Taryn Simon este o artistă (cuadragenară newyorkeză) de toată încrederea, pe care te poţi baza, cu care ai ce lucra, pe care n-o poţi evita, ceea ce nu e chiar întotdeauna cazul în arta de azi. Serioasă şi exactă, cu o imaginaţie artistic-procedurală impecabilă şi implacabilă (nici excedentară, nici lacunară), Taryn Simon incarnează o imagine nu atît de frecventă pe cît s-ar putea crede a artistului contemporan, ştiind să evite atît emfaza patetismului, cît şi pe aceea a narcisismului, altfel spus atît politizarea reductiv-heteronomică, cît şi pe cea paradoxal re-estetizantă a artei (în numele politicului se poate face orice, şi în primul rînd dizolva arta însăşi). Este, altfel spus, un artist care corectează şi redresează intervenţia socială şi politică a artei contemporane, ştiind s-o descopere publicului în utilitatea ei de neînlocuit, specifică: clinic fără enfază, între media, antropologie şi pulsiunile oamenilor, adică între imagini şi discursuri, în spaţiul aparent inexistent care constituie, de fapt, imensa marjă de manevră a schemelor, fantasmelor şi […]