DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Contra-criza greacă a Europei (2)

Rareori ai impresia certă că desfăşurarea unor evenimente, cronologia unor zile şi nopţi este istoria însăşi, că, altfel spus, scările şi mai ales ritmurile de magnitudine şi de aprehendare (micro, mediu, macro; viaţă individuală, epocă, istorie; istorie, eveniment etc.) se suprapun vertiginos, indentificîndu-se, telescopîndu-se halucinant, revelatoriu. Am ingerat cumva droguri? Sîntem într-o pasă şamanică? Ce trăim? Ce ni se întîmplă? Numai la revoluţii mai apare această impresie a certitudinii că trăieşti istoria însăşi, că, altfel spus, viaţa, ciclul cotidian, epoca şi istoria sînt totuna, suprapunîndu-se sub formă de eveniment, că istoria este totuna cu întreruperea ei: că istoria e, de fapt, întrerupere, cezură, creaţie, nu temporalitate pur şi simplu. Aceasta este (sau, pentru cine nu este, ar trebui să fie, căci o asemenea ocazie reprezintă o raritate de care nu se poate să nu profiţi) revelaţia pe care ceea ce am numit contracriza greacă ne-o provoacă asupra Europei politice a momentului. De mai multe saptămîni, luni şi chiar ani, dar cu o extraordinară accelerare în ultimele două săptămîni, mai exact în ultimele două sfîrşituri de săptămînă, trăim în ritmul live-text-elor realizate de presa internaţională, urmărind războiul negocierilor dintre Grecia şi UE, mai exact dintre Grecia şi o aşa-numită „axă (!) […]