DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Contra-criza greacă a Europei (3)

Grecia întoarce lumea pe dos, şi bine face. Fie şi doar pentru faptul de a fi perturbat falsele evidenţe, de a fi făcut să se ridice covorul fermecat al aparent sanitarizatei guvernări a Uniunii Europene pentru a ne face să vedem nu, desigur, gunoiul curent al politicii – ar fi răutate şi o eroare să spunem aşa, căci politica asta este, aşa e –, ci pur şi simplu indepasabilul interes politic întotdeauna restrîns, miop, imediat, fie şi doar pentru această revelaţie explozivă aşadar, se cuvine să le mulţumim grecilor şi actualului guvern rebel, nealiniat al acesteia. Uniunea Europeană, prin urmare, acoperă, e o acoperire. Acoperire sau expresie? Altfel spus, din cele întîmplate pînă acum cu prilejul Greciei, între motivaţiile politice, inevitabil parţiale, multiplu părtinitoare dat fiind că şi partinice, şi naţionale (deşi, s-a văzut, aceste fronturi nu se suprapun, naţionalul putînd pierde înaintea diferitelor „internaţionale“ politice europene), şi construcţia instituţională comunitară există continuitate, raport de exprimare şi adecvare, sau, dimpotrivă, mai degrabă conflict? Altfel, din nou, spus: construcţia europeană mai curînd prelungeşte politicul trans-naţional european sau mai curînd îl contrazice, încercînd fie să-l acopere, să-l mascheze, fie să-l neutralizeze, să-l depăşească? Este construcţia europeană o încercare de transcendere a politicului? […]