DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Memoria inconştientă a Estului sau migrarea pe loc

În faţa unui eveniment care riscă să nu fie doar un moment, o ruptură, ci o cotitură, ba chiar mai mult, mai specific, mai nou chiar, nu doar să schimbe istoria, ci să se facă, să devină ca atare, „aşa cum e“, istorie (istorie-mers, deplasare, exod, mutaţie în act, metafizică fizică), altfel spus să dureze, să se implanteze, precum actuala deplasare masivă forţată dinspre Orientul Mijlociu spre Europa, nu se poate scrie (gîndi, reacţiona) oricum, „natural“ – deşi tocmai asta, cu infime excepţii, se face, în valuri la fel de mari. Urgenţa este atît de mare şi, repet, de nouă, noutatea evenimentului este atît de… masivă încît trebuie să scrii (gîndeşti) fie filozofic, fie politico-militar, adică, oricum, responsabil. Şi, în primul rînd, onest jurnalistic, căutînd să nu dai curs valurilor de imagini şi de rumori. Ceea ce, în cazul de faţă, se dovedeşte a fi peste măsură de greu, mai greu ca oricînd, venirea (ca să mă exprim cît mai neutru) a acestor mulţimi de oameni dislocaţi în Europa fiind trăită de către tot mai Bătrînul Continent precum „9/11“ de către America: civilii ăstia izbesc pur şi simplu nonşalanţa Europei ca nişte proiectile. Sînt la fel de captivi, de încapsulaţi […]