DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Reunificarea lumii prin desen

În condiţiile în care a devenit tot mai evident şi mai deranjant pentru mulţi că lumea globală a profesioniştilor de tot felul în ale artei se înghesuie în zilele de preview la Bienala de la Veneţia, călcîndu-se pe picioare pe la opening-uri, petreceri şi recepţii care de care mai fiţoase şi întrevăzînd arta expusă mai mult periferic, cu coada ochiului (deşi pentru astfel de exultaţiuni în jurul artei-capital există tîrgurile de artă, în frunte cu cel de la Basel, care stă să înceapă acum, în iunie), puţini dintre ei sau chiar nimeni nemairevenind să revadă ceva, Philippe Dagen, cronicarul de artă al ziarului Le Monde (un jurnalist pe care-l consult adesea), face tocmai binevenitul şi, în sine, polemicul, provocatorul gest de areveni asupra ediţiei de anul acesta a Bienalei de la Veneţia, extrăgîndu-i semnificaţia cea mai importantă. Sub titlul Venise reprend goût à la peinture (Veneţia redescoperă gustul pentru pictură), Philippe Dagen publică în ediţia din 6 iunie a cunoscutului cotidian francez un articol în care reface istoria tot mai diminuată, pînă la dispariţie, a prezenţelor picturale la Bienală (de la Gerhard Richter în 1972 în pavilionul german, trecînd prin, tot acolo, Anselm Kiefer în 1980, pînă la Ed Ruscha […]