DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Teatre de cunoaștere

Revin, după cîteva săptămîni deloc întîmplătoare de pauză, la relatarea parcursului prin expoziţiile centrale (deocamdată cea de la Giardini, după care mă voi ocupa şi de cea de la Arsenale), organizate, cu un mai pronunţat, căci mai sigur caracter auctorial, de către curatorul general al ediţiei de anul acesta a Bienalei de la Veneţia, clasicul, de-acum, Okwui Enwezor, sub titlul All The World Futures. (Să fi reînceput în sfîrşit lumea să-şi întrevadă un viitor, ba chiar mai multe, între care să mai aibă şi de ales? Dar a fost vreodată altfel, se întîmplă vreodată în istorie – care tocmai de aceea e istorie, altfel spus contingenţă, deschidere – să nu avem de ales? Nu, fireşte, doar ne spunem unii altora şi fiecare sieşi, ca supraeuri de butaforie fără de eu, că lucrurile sînt „date“, „fatale“, „determinate“, că „nu avem de ales“: nu este niciodată aşa – vezi, de pildă, pentru a „cădea în anecdotic“, strict actualele negocieri „la baionetă“ ale Guvernului grec!) Am spus „săptămîni nu întîmplătoare de pauză“ pentru că, trebuie să recunosc, am evitat şi am amînat să-mi continui imediat, la rînd, „serialul“, relatarea de la Veneţia.   A transpune în descriere şi naraţiune fapte artistice vizuale, mai […]