DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Totul trebuie tradus*

Democraţia-traducere: a face public, a traduce limbaje şi cunoştinţe experte. Cîtă vreme nu există traducere în comun, în limba comună, nu există democraţie. Temele şi discuţiile experte de interes public trebuie traduse. Intelectualii publici ar trebui să fie, de fapt, traducători, decodori, transcodori, nu simpli experţi (producerea monopolist-esoterică, la secret, „sub pecetea tainei” – „egipţianism” –, a unei forme economice capitaliste de cunoaştere, şi impunerea ei în întreaga societate în detrimentul altor cunoaşteri, populare), ci experţi publici, cu atît mai mult cu cît traducerea nu doar comunică, vulgarizează, popularizează, pune la dispoziţie, obligă la preluare şi utilizare, ci transformă, creează: înseamnă democratizare nu doar a consumului, ci şi a producţiei. Intelectualul-traducător, expert în traducerea publică, în constituirea treburilor publice tocmai prin/ca traducere. Intelectualii nu trebuie să decidă sau să consilieze (întotdeauna) puterea, ci să traducă, să fie operatori ai mediului de constituire a treburilor publice. Intelectualul-trădător al idealului intelectualului-traducător. Redefinirea intelectualului public, care e public nu doar pentru că se exprimă public, nu (doar) privat, ci mai ales pentru că face public, în beneficiu public (constitutind, astfel, însăşi „sfera publică”, care nu este niciodată şi o dată pentru totdeauna dată), ceea ce este (în permanenţă) privat(izat), pentru că divulgă şi […]