De la Chișinău la Paris. „Identitate culturală“ (I)

I. Moldova și French Global Anul ăsta a fost altfel. Am fost, așa zicînd, liber de contract. Cariera – în sensul etimologic, de spațiu în care aleargă caii, loc deschis –, așadar cariera mea academică s-a umplut de buruieni și a început să se chircească. Am făcut niște seminarii-fantomă în universitatea fantomă Lumina, pentru două-trei studente fantomă venite, două (fix) din orașul-fantomă Homs. Am luat microbuzul și trenul înainte și‑napoi către și dinspre Constanța, unde am predat la Limbi Străine, la Universitatea Ovidius, într-o clădire inaugurată în urmă cu exact 20 de ani, pe vremea „dictaturii“ lui Marin Mincu, cînd nimeni nu bănuia – sau măcar eu habar n-aveam – că, 10-15 ani mai tîrziu, spațiul universitar românesc, inițial neîncăpător, apoi tot mai obez, va ajunge să nu mai aibă destui studenți care să-l locuiască. Lucrînd în regim de plată cu ora peste tot, am fost cumva liber de administrație și mi-am putut vedea (vorba vine, tot ce predam la Constanța era dacă nu nou, măcar uitat) de un proiecțel pe televiziune, cu du-te-vino-uri București-Namur (și, dacă Namur, atunci un pic și Paris). Ultima jumătate a lunii mai am locuit în camera de oaspeți a Universității Pedagogice de Stat „Ion […]