De la critica guvernului la critica regimului

După destrămarea imperiului sovietic, mulţi am trăit cu iluzia că locul dictaturilor comuniste va fi luat de democraţiile liberale. Deşi calea schimbării nu părea lipsită de greutăţi, domina, totuşi, un larg consens că sîntem parte a unui proces de dezvoltare progresivă liniară. Abaterile de la normele democraţiei liberale păreau mai degrabă simptomele unor boli ale copilăriei decît caracteristicile unei personalităţi adulte. În acelaşi timp, simptomele cronice ale devianţelor i-au determinat pe analişti să încerce, pe axa democraţie liberală − autocraţie, o interpretare analitică a procesele politice din unele state postcomuniste, respectiv, să prezinte acele sisteme care s-au blocat, eventual au făcut cale-ntoarsă pe acest drum.   Cîteva ţări în care avusese loc schimbarea de regim au şi fost cooptate în Uniunea Europeană, trecînd examenul de admitere, deşi pentru unele dintre ele, în urma calculelor geopolitice ale UE, condiţiile acestui examen n-au fost dintre cele mai exigente. Cei care credeau în extinderea Uniunii erau convinşi că în cazul noilor state membre, dorinţa stringentă de integrare într-o comunitate a societăţii de consum este dublată de dorinţa apartenenţei, asumată voluntar, la o comunitate a valorilor. Pe măsură ce a devenit tot mai clar că o confruntare cu frustrările din acest domeniu nu poate […]