De la Nistru pîn’ la Bega şi mai departe…

Dacă Festivalul FEST-FDR 2012 a fost dens, extrem de variat şi chiar stufos, pînă la a ne pierde între secţiuni şi a nu mai şti unde-i in-ul şi unde-ioff-ul, adică spectacolele aflate în concurs sau doar invitate, juriul internaţional şi-a făcut pe deplin datoria şi a pus în evidenţă două lucruri ce se impuneau pe zi ce trecea: „triumful“ teatrului documentar, cu tematică socială şi politică, şi în acelaşi timp situaţia fragilă a tinerei sau a noii dramaturgii, deşi în teatru, ca şi în viaţă, nimeni nu rămîne pentru mult timp cel mai tînăr… Dar se pun întrebările, după acest FEST-FDR 2012: oare vin, într-adevăr, mulţi dramaturgi tineri din urmă, valuri-valuri, şi ce aduc ei nou faţă de ceea ce s-a spus pînă acum? DramAcum s-a născut acum zece ani, dintr-o foame de text, tangaProject continuă pe linia unui adevăr social. Ce „steag“ va purta generaţia ce vine? Cele două premii ale festivalului au evidenţiat, de altfel, două spectacole-document, scrise şi cre­ate de către regizori.   Premiul pentru Cea mai bună piesă românească nu s-a decernat anul acesta şi preşedintele acestui juriu, profesorul Nicolae Mandea, dascălul socratic al ultimelor generaţii de dramaturgi, este primul care ar fi dorit şi care […]